Ursul păcălit de vulpe
Era odată o vulpe vicleană ca toate vulpile.
Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăieri
Făcându-se ziuă, vulpea ieși la marginea drumului, gândindu-se ce să mai facă, să poată găsi ceva de mâncare.
Deodată, de undeva, îi veni miros de pește.
'Bun'! gândi vulpea.'Iată hrana ce o așteptam eu.'
Ce-ar fi să mă prefac moartă în mijlocul drumului?
țăranul, când o văzu, crezu că-i moartă cu adevărat și ...
... opri boii.
-Bre! da cum a murit vulpea asta aici? se întrebă el.
Tii!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestii mele din blana istui vulpoi!
Cum au pornit boii, vulpea s-a și pus pe treabă.
țăranul mâna, carul scârțâia și peștele din car cădea.
După ce hoțomana a aruncat o mulțime de pește pe drum,...
... cu mare grabă începu să-și strângă prada și s-o ducă ...
spre vizuină, că tare-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, vine la dânsa ursul.
-Bună masa, cumătră!
Tii! Da ce mai de pește ai! Dă-mi și mie că tare mi-e poftă!
-Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.
-Invață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.
-Du-te diseara la băltoacă, vâră-ți coada-n apă și stai pe loc, până dimineața...
...atunci smucește vârtos spre mal și ai sa scoți o mulțime de pește.
In acea noapte începuse a bate un vânt rece,...
...apa din băltoacă începuse sa înghețe și prinse coada ursului ca într-un clește.
De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozii și de frig, smucește o dată din toată puterea.
și sărmanul urs! în loc să scoată peste, rămase fără coadă!
Inciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duse s-o ucidă în bătaie.
-Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom și-ai vrut sa nu mai rămână pești în baltă?
Ursul înciudat, se repede iute spre copac și ...
... începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară și să-i dea de cheltuială...
Dar, în zadar s-a necăjit ursul, de-i curgeau sudorile, tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!