În Aventurile lui Cipollino, totul se petrece în lumea fructelor și a legumelor. Cipollino vine de la cuvântul italian care înseamnă Ceapa. Deci, Cipollino este Băiatul Ceapă. Cipollino este băiatul lui Cipollone, fiul lui Cipolleto. Numele lor se întinde pe generații întregi. Lumea fructelor și legumelor este stăpânită de trei mari personaje. Pe primul loc se află Cavalerul Pătlăgea, zis și Jupân Pătlăgea. Poziția următoare este ocupată de Contesa Vișină, iar apoi vine Prințul Lămâie. Cei trei stau în palat și de acolo pun țara la cale cu tot felul de vicleșuguri. Dar să le luăm pe rând…

El este Cipollino. Împreună cu tatăl său, Cipolleto, trăia în grădina de legume și ducea acolo un trai liniștit.

Asta până în ziua când Prințul Lămâie și ostașii săi au trecut pe acolo. Toate legumele se dădeau la o parte din calea Prințului Lămâie, ca să nu-l stingherească în vreun fel. Trebuie spus că orice afront adus Prințului Lămâie se pedepsește cu închisoarea.

De altminteri, soldații și ofițerii Prințului Lămâie formează un cordon de-a lungul drumului, pentru ca Prințul să aibă calea liberă în plimbarea sa.

Însă, din nefericire, cordonul ofițerilor s-a desprins din cine știe ce motiv, iar Cipollone – tatăl lui Cipollino a fost împins în față, călcându-l pe picior pe Prințul Lămâie.

Un asemenea afront nu putea trece nepedepsit – Prințul Lămâie s-a mâniat foarte, și...

...a poruncit ostașilor săi să-l înșface pe Cipollone și să-l arunce în temniță. Ce era să facă bietul Cipollone? A strigat spre fiul său, Cipollino, să plece cât mai departe de aici, pentru că nu mai este de trăit în asemenea condiții.

Zis și făcut. Cipollino și-a luat lumea în cap și a plecat cât mai departe de aceste locuri.

Și merse Cipollino cât a mers, până când l-a întâlnit pe Tărtăcuță (Bostanul), care își clădea o casă frumoasă. Toată viața lui, Tărtăcuță muncise pentru a ridica această casă, iar acum lucrul era pe terminate.

Tărtăcuță s-a împrietenit repede cu Cipollino, pentru că acesta era un băiat isteț și plin de viață. Totodată, Tărtăcuță mai avea și alți prieteni buni, care l-au îndrăgit și ei pe Cipollino. Aceștia erau – Profesorul Pară-Pară și Chip de Praz. Profesorul era denumit așa pentru că el însuși era o pară, iar pe deasupra mai cânta și la vioară, care era alcătuită dintr-o jumătate de pară. Iar Chip de Praz nu era altceva decât un Praz mai mare. Apoi, Tărtăcuță l-a făcut atent pe Cipollino să ia seama la Jupân Pătlăgea, care venea mai mereu prin aceste locuri și băga spaima în toate legumele și fructele întâlnite în cale. Cipollino i-a răspuns că și el a plecat din satul său, căci tatăl său – Cipollone, fusese arestat din ordinul Prințului Lămâie, și acolo nu se mai putea trăi din cauza tiraniei răspândite. Dar, din nefericire, nici aici lucrurile nu stăteau mai bine, căci se pare că Jupân Pătlăgea era și mai aspru decât Prințul Lămâie.

Tocmai când vorbeau ei aceste lucruri, a apărut și Jupân Pătlăgea, în caleașca sa de gală și însoțit de o gardă de soldați.

Dând cu ochii de Cipollino, pe care nu-l mai văzuse până atunci, Jupân Pătlăgea s-a mâniat foarte, căci bănuia că acesta este fiul lui Cipollone, cel care îl jignise pe Prințul Lămâie. El l-a amenințat pe Cipollino, spunându-i că îi va da de știre și Contesei Vișină despre apariția lui pe aceste meleaguri, iar atunci i se va hotărî cu siguranță soarta de a împărți pedeapsa tatălui său.

Dar Cipollino, ca să toarne paie pe foc, a început să-i vorbească în zeflemea lui Jupân Pătlăgea, iar acesta s-a mâniat și mai mult de obraznicia lui Cipollino.

Drept urmare, a hotărât să-l pedepsească personal pe micul Cipollino, și luându-l de chică a început să-l paruiască zdravăn. Dar, cum Cipollino nu era altceva decât o ceapă,…

…manevra asta i-a smuls lacrimi de durere lui Jupân Pătlăgea, care i-a dat drumul imediat prichindelului.

Apoi, Jupân Pătlăgea s-a urcat în caleașca lui, amenințând că va lua măsuri drastice împotriva lui Cipollino, cel de care nu te puteai apropia cu una cu două. Totodată, toți cei care îi ofereau sprijin lui Cipollino urmau să fie aspru pedepsiți. Soldații care erau acolo nu s-au atins de Cippolino, căci le era și lor frică să nu pățească precum Jupân Pătlăgea.

Dar măsurile luate de Jupân Pătlăgea nu au întârziat să apară. Din ordinul său, soldații l-au adus în acele locuri pe câinele Mastino, care avea sarcina să supravegheze orice mișcare a lui Cipollino și a prietenilor săi.

Lui Cipollino i se dusese deja vestea că nu te puteai apropia de el fără să verși lacrimi amare, așa că și Mastino se ținea departe de prichindel. Cipollino l-a întrebat ce caută acolo, iar Mastino i-a răspuns că a primit sarcina să păzească locuința lui Tărtăcuță, pentru că acesta era prieten cu Cipollino și i-ar fi putut oferi adăpost. Însă lui Mastino îi era greu să păzească locuința lui Tărtăcuță, căci afară era o căldură înăbușitoare, iar el nu mai putea de sete.

Atunci, Cipollino se întoarse cu o sticluță, despre care zicea el că ar fi fermecată. Oricât de mult bea din ea, sticluța nu se golea niciodată. Văzând una ca asta, Mastino îi spuse lui Cipollino că ar vrea și el sticluța fermecată, ca să-și mai alunge setea.

Cipollino i-o dădu imediat, iar Mastino începu să bea cu nesaț. Dar, spre uimirea lui, goliră sticla,…

…însă nu mai apucă să-i spună nimic lui Cipollino, căci adormi pe loc. Cipollino îl păcălise pe Mastino – el doar se prefăcuse că bea din sticlă, tocmai ca să-i stârnească și mai mult setea câinelui, iar pe deasupra în sticlă era o licoare adormitoare.

De îndată ce adormi Mastino, Cipollino îi chema pe prietenii săi, spunându-le că acum sunt liberi să facă ce vor – câinele habar nu avea de ceea ce se întâmpla în jurul său.

Tot Cipollino puse la cale planul de bătaie. El și cu altcineva de aici vor duce la un loc sigur casa lui Tărtăcuță, în timp ce acesta, Profesorul Pară-Pară și Chip de Praz vor avea grijă ca Mastino să nu se trezească.

Zis și făcut. Cipollino și Ridichiuță – o fetiță isteață, care se împrietenise repede cu băiețelul-ceapă, cărară cât mai departe de locul acela casa lui Tărtăcuță.

Însă, în lipsa lor, un soldat rămas la fața locului ca să vadă tot ceea ce se întâmpla, alergă la Jupân Pătlăgea și îi povesti toată pățania cu adormirea câinelui Mastino și mai apoi șterpelirea de sub nasul său a casei lui Tărtăcuță. Cum auzi una ca asta, Jupân Pătlăgea dădu ordin să fie arestați toți prietenii lui Cipollino. Jupânul l-ar fi arestat și pe Cipollino, însă acesta dispăruse cine știe unde cu casa lui Tărtăcuță.

Zis și făcut. Soldații îi arestară pe prietenii lui Cipollino – Tărtăcuță, Chip de Praz și Profesorul Pară-Pară.

Când Cipollino și Ridichiuță se întoarseră la locul cu pricina, pentru a-i anunța pe prietenii lor că duseseră casa la adăpost, nu mai găsiră acolo pe nimeni. Se mirară foarte de cele întâmplate și porniră în căutarea lor.

În vremea asta, Vișinel, protejatul Contesei Vișină, ieșise din palat, pentru a-și da seama mai bine cum merg lucrurile pe lumea asta. Vișinel trebuia să afle de mic cum să fie un conducător destoinic peste legume și fructe, iar cea mai bună instruire era să înveți din propria experiență.

Vișinel tot citea cele scrise cu litere de-o șchioapă pe panourile din curtea palatului și nu mai știa ce să creadă. I se păreau cam ciudate regulile făcute de către Jupân Pătlăgea și Contesa Vișina, dar el era mic, ce putea ști despre lumea asta?!

Tocmai atunci, Cipollino și Ridichiuță ajunseră în fața palatului. Cei doi intrară repede în vorbă cu Vișinel, despre care aflat că este protejatul Contesei Vișina. Dar, în ciuda aparențelor, viața lui Visinel la palat nu era una demnă de invidiat. Baietelul nu prea știa nici el ce să creadă despre cum stau lucrurile pe lumea asta, iar Cipollino găsi în Visinel un prieten de nădejde, pe care te puteai bizui.

Intrând în curtea palatului, Cipollino îi povesti lui Vișinel toate relele pe care le înfăptuiseră cei trei conducători ai lumii fructelor și legumelor. Vișinel înțelese și el cum stau lucrurile și jură să fie de acum înainte prietenul devotat al lui Cipollino. De altminteri, Cipollino era un băiat vesel, pus mereu pe glume, care stârnea multă simpatie în jurul lui.

In vremea asta, Jupân Pătlăgea și Contesa Vișină stăteau de vorbă despre evenimentele petrecute în ultima vreme. La un moment dat, lui Jupân Pătlăgea i se păru că aude zgomote de glasuri venite din curtea palatului, și cum acest lucru era interzis prin lege…

…coborî repede pentru a vedea el însuși ce se întâmplă.

Când ajunse în curtea palatului, lui Jupân Pătlăgea nu-i venea să creadă ceea ce vedea. Visinel îi spunea lui Cipollino unde fuseseră întemnițați prietenii acestuia, iar băiatul-ceapă încerca să-l facă partaș la un plan de evadare.

Jupân Pătlăgea nu mai putu suporta o asemenea ofensă adusă chiar pe teritoriul său și, înșfăcându-l de data asta de picioare pe Cipollino, ca să nu mai pățească la fel ca data trecută,…

…îl predă ostașilor din garda sa, care îl azvârliră în temniță pe prichindel.

Cipollino stătu închis în temnița aceea, dar tot la prietenii lui se gândea. Deodată, peretele se crăpă, și în încăperea în care se afla Cipollino își făcu apariția o cărtiță care își săpa galeria.

Cipollino o întrebă pe Cărtiță dacă în drumurile ei pe sub pământ nu a aflat ceva despre prietenii săi întemnițați – Tărtăcuță, Profesorul Pară-Pară și Chip de Praz.

Cărtița îi spuse lui Cipollino că auzise glasuri văicărindu-se în timp ce ea trecea cu tunelul printr-un anumit loc și bănuiește că acolo ar fi prietenii băiatului-ceapă. Cipollino o rugă pe Cărtiță să-l ajute să ajungă la prietenii lui, iar aceasta îi făcu pe plac. Cărtița săpa tunelul, iar Cipollino o ajuta și el cum putea.

În cele din urmă, tunelul fu gata. Cipollino îi mulțumi Cărtiței pentru ajutorul ei neprețuit, și o porniră împreună spre prietenii băiatului-ceapă.

Ii găsiră pe aceștia foarte dezamăgiți de toate cele întâmplate. Tărtăcuță, Profesorul Pară-Pară și Chip de Praz, nu credeau să mai iasă vreodată din temnița aceea, însă Cipollino apăru în fața lor, spunându-le că de acum înainte sunt salvați, căci îi au aliați de nădejde pe Cărtiță și Vișinel.

Mare le fu bucuria tuturor când îl văzură pe prietenul lor Cipollino, care nu-i uitase, iar pe deasupra le dădea speranțe în ceea ce privește planurile de evadare din temnița asta.

Și într-adevăr, Vișinel, care era un băiat de ispravă așa cum îl crezuse și Cipollino, încerca din răsputeri să participe la planul de evadare al băiatului-ceapă și al prietenilor săi. Vișinel intră în vorbă cu domnișoara Fraga, cea care se ocupa cu menajul la palat. Vișinel o întrebă pe domnișoara Fraga cum poate ajunge la camerele Jupânului Pătlăgea, iar aceasta îi răspunse că numai Prințul Lămâie îi poate da o asemenea aprobare.

Zis și făcut. Vișinel, care fusese pedepsit pentru că statuse de vorbă cu Cipollino, îi spuse Prințului Lămâie că acum s-a cumințit și vrea să-i transmită personal lui Jupân Pătlăgea acest lucru. Prințul, care a aflat de toată isprava, îi spuse că e liber să meargă la Jupân Pătlăgea,…

…iar Vișinel făcu întocmai. Numai că băiatul nu era deloc scăpat din vedere de către camerista – domnișoara Fraga, și, deși Jupân Pătlăgea dormea dus, Vișinel nu putea să-și pună în aplicare planul său. Până la urmă, Vișinel inventă o poveste, cum că Jupân Pătlăgea nu dormea, ci leșinase, iar acest lucru…

…o alertă foarte tare pe camerista, care plecă repede prin palat să anunțe cele petrecute cu stăpânul ei.

Vișinel profită de ocazie, luă de la Jupân Pătlăgea cheia care deschidea ușa temniței și fugi degrabă înspre locul unde erau prizonierii.

Vișinel îi eliberă pe toți, dar le spuse să plece în liniște, ca nu cumva să stârnească bănuielile celor din palat. Mult s-au mai bucurat Cipollino, Tărtăcuță, Profesorul Pară-Pară și Chip de Praz, pentru că erau din nou liberi.

Mai târziu, când soldații din palat au năvălit în temnița prizonierilor, n-au mai găsit acolo decât pipa lui Tărtăcuță, care fumega încetișor.