Trăia în vremuri vechi, un sărman croitor cu numele Mustafa.

Și avea croitorul un fiu nesupus și neascultător pe nume Aladin.

Timpul trecea, băiatul ajunsese mare, dar de învățat o meserie nici vorbă.

După moartea tatălui, mama sa, cu lacrimi în ochi, îl sfătuia să deprindă ceva bun, folositor în viață.

Dar Aladin, fără să-i pese nici de lacrimi, nici de rugăminți, hoinărea de dimineața până noaptea.

'Cine-i și al cui este acest fecior?' fură întrebați într-o zi prietenii lui Aladin de către un necunoscut, un african.

După ce află cine este copilul, necunoscutul i se adresă:
Nu eşti tu oare Aladin, fiul fratelui meu Mustafa?

Și, vărsând lacrimi de bucurie, îi dădu lui Aladin o pungă cu bani de aur.

Cu mirare și îndoială, mama lui Aladin lua banii și se pregăti să-și aștepte cumnatul.

Seara, oaspetele le spuse cu glas blând cât de mult își iubește nepotul, pe care ar vrea să-l facă cel mai mare negustor din cetate.

A doua zi, unchiul îi ceru lui Aladin să-i arate împrejurimile cetății.

După ce ieșiră din cetate, ajunseră înaintea unor palate strălucitoare, înconjurate de grădini.

Vrăjitorul făcu un foc de vreascuri și începu să bolborosească cuvinte de neînțeles.

Și spre uimirea lui Aladin, pământul se deschise, lăsând să se vadă o lespede mare cu belciug de bronz.

-Aici se află o comoară, spuse Africanul. Nu te teme şi coboară!

Acest inel te va feri de primejdii... Te vei întoarce numai după ce vei lua lampa fermecată care se află în prăpastie.

Și Aladin, coborând, trecu prin săli de marmură,...

.... prin grădini fermecate,...

... până ajunse pe o terasă unde lampa fermecată arunca lumini de aur.

Stinse lampa şi o luă cu sine.

Întors în grădină, culese o mulțime de poame coapte, fără să bănuiască că, de fapt, erau pietre prețioase.

Cum ajunse în capul treptelor, îl rugă pe unchiul său să-l ajute să iasă din prăpastie.

Vrăjitorul îi ceru să-i dea întâi lampa.

Dar cum Aladin, presimțind o primejdie, se opuse, Africanul furios aruncă peste prăpastie lespedea de piatră.

Înspăimântat, simțind că va pieri în această grotă întunecoasă, ridică mâinile, strigând după ajutor.

Când împreună mâinile, atinse inelul și deodată în fața lui apăru un duh înfricoșător.

'Sunt robul acestui inel. Rostește-ți dorința și o voi îndeplini!' - spuse duhul.

Cu ajutorul duhului, Aladin ajunse acasă, unde povesti toată întâmplarea.

Și cum lui Aladin îi era foame, se hotărî să lustruiască lampa pentru a o schimba în târg pe bucate și fructe.

Dar abia atinse lampa, că un duh puternic se ivi, rostind:
'Poruncește, stăpâne Aladin!'