Trăia odată o capră, care avea șapte iezi. Cei șase iezi mai mari erau mereu puși pe joacă, însă iedul cel mic era foarte cuminte și o asculta mereu pe mama sa. Într-o zi, capra le spuse iezilor să fie cuminți în timp ce ea va lipsi de acasă, și mai ales, să nu deschidă ușa nimănui străin

De îndată ce plecă capra, Lupul, care atâta aștepta, bătu la ușa iezilor și îi rugă să-i deschidă. Pasămite el imita vocea caprei, dar iezii îl recunoscură, spunându-i că mama lor are glasul subțire, iar nu răgușit ca al lupului.

Auzind una ca asta, Lupul se duse degrabă la spițerie, și luă de acolo un leac, care îi subția glasul.

Apoi se întoarse din nou la casa iezilor și începu să vorbească subțire, doar-doar aceștia îl vor lăsa să intre înăuntru. Iezii îl rugară să-și pună mâna pe pervazul ferestrei, ceea ce lupul și făcu. Însă iezii, văzând blana cenușie a lupului, îi spuseră că mama lor are pielea albă și că nu îl vor lăsa să intre nici de această dată.

Atunci, Lupul se duse la brutărie și îi luă brutarului foaia de cocă.

Și-o întinse apoi pe mână, și o băgă într-un sac de făină, ca să fie cât mai albă la culoare. Îi mai spuse apoi brutarului să nu scoată o vorbă despre cele întâmplate, căci altminteri îl înghite pe loc.

Cu vocea prefăcută și cu mâna albă din cauza făinii, lupul reuși să-i păcălească de data aceasta pe iezi.

Aceștia îi dădură drumul în casă, iar lupul se repezi la ei și îi înghiți cât ai clipi. Scăpă doar iedul cel mic, care, prevăzător din fire, se ascunse în sobă.

După ce se sătură bine cu cei șase iezi, Lupul plecă înspre pădure.

În vremea aceasta, sosii și capra acasă, care a aflat de la iedul cel mic toate cele petrecute în lipsa ei.

Capra și iedul cel mic plecară așadar în căutarea lupului. Îl găsiră pe acesta dormind la marginea pădurii, de sătul ce era.

Capra luă o foarfecă și despică burta lupului. Ii scoase de acolo pe toți cei șase iezi, care nu mai puteau de bucurie că au scăpat cu viață.

Capra îi rugă apoi pe iezi să-i aducă cât mai mulți bolovani. Iezii o ascultară, și..

...capra băgă toți bolovanii în burta lupului, apoi îl cusură la loc. Lupul se sculă din somn, și cum îi era sete după ospățul de adineauri...

...se duse să bea apă din fântână. Însă cum era foarte greoi din pricina bolovanilor care îi atârnau în burta,...

...se prăvăli în fundul fântânii, și așa se isprăvi cu el. Iar Capra și cei șapte iezi nu mai puteau de bucurie că au scăpat de Lupul cel rău.