Doctorul Aumădoare și prietenii săi, navigau pe mare cu corabia Căpitanului Robinson. Vremea bună anunța o călătorie liniștită, când în depărtare zăriră o corabie.

Doctorul Aumădoare privi prin lunetă, și văzu că vasul acela are toate pânzele de culoare neagră. Lucrul acesta nu-i plăcu deloc doctorului, căci numai corăbiile piraților au pânzele de culoare neagră.

Doctorul privi mai bine, și văzu că presimțirea sa, se adeverise – corabia ce se vedea în depărtare era stăpânită de pirații mărilor,...

…iar căpitanul nu era nimeni altul decât temutul Barmalei, mai vechea noastră cunoștință din Africa. Iar Barmalei avea toate motivele să se răzbune pe doctorul Aumădoare. Acesta îi luase corabia în Africa, apoi îl eliberase pe Penta și îl salvase de la moarte pe tatăl băiatului.

Doctorul înțelese că situația era critică. Vasul piraților se îndrepta cu mare viteză înspre ei, iar corabia lui Aumădoare nu putea să înainteze așa de repede ca și cea a lui Barmalei. Atunci, doctorul chemă la el o rândunică ce zbura pe acolo, și o ruga să aducă de-ndată ajutoare.

Rândunica îi ascultă rugămintea, și zbură degrabă în calea cocorilor. Apoi le spuse acestora situația grea în care se afla Aumădoare, iar cocorii săriră degrabă în ajutorul doctorului. Cocorii prinseră a trage după ei corabia doctorului Aumădoare, care acum înainta pe valuri cu o viteză mult mai mare decât vasul piraților.

Dar, după un timp cocorii obosiră, și îl lăsară pe Doctorul Aumădoare lângă un țărm necunoscut. Doctorul le mulțumi cocorilor pentru ajutor, iar aceștia plecară mai departe în treaba lor.

Însă Cucuveaua Bumba, observă un lucru ciudat. Șobolanii care până mai adineaori se aflaseră pe corabie, săreau cu toțîi pe țărm. Doctorul se bucură, căci nu-i plăceau deloc șobolanii, însă cucuveaua ii spuse, că aceștia nu părăsesc corabia fără un motiv întemeiat. Atunci, doctorul ascultă mai bine ceea ce vorbeau șobolanii între ei, și…

…află de la aceștia, că în cala vasului se produsese o spărtură, iar în scurt timp, corabia se va scufunda cu totul.

Cum auziră aceste lucruri, doctorul și prietenii săi coborâră degrabă pe țărm.

Ce vor face mai departe? Se pare însă, că doctorul avea planul său bine stabilit.

Iată că rândunica veni la doctor, și îl anunță pe acesta, că Barmalei și cu pirații săi, tocmai i-au capturat vasul.

Acest lucru se potrivea de minune cu planurile doctorului. El aflase de la rândunică un lucru și mai important:

Toți pirații se aflau acum pe corabia doctorului, iar vasul lor era lăsat nesupravegheat. De alminteri, pirații se imbătasera de bucurie că reușiseră să captureze corabia doctorului, și acum zăceau adormiți pe punte. Doctorul și prietenii săi profitară de acest prilej, și se suiră cu toții pe corabia piraților.

Însă un incident neprevăzut, grăbi cursul desfășurării evenimentelor. Purcelușul Groh-Groh răcise, și strănuta într-una. Zgomotul produs de strănutul său,…

…îi trezi pe pirați, care se luară numaidecât după corabia ce o stăpâneau acum Doctorul Aumădoare și prietenii săi.

Pirații amenințau în gura mare că-l vor prinde pe doctor, și vor frige rața și purcelul. Însă doctorul știa că nu era niciun pericol să fie prinși. Corabia pe care o conducea acum, se mișca mult mai repede decât vasul ce incăpuse pe mâna piraților, iar pe deasupra acela era și avariat.

Însă Barmalei năvăli pe punte, puse pistolul la ochi, și trase un foc de armă înspre corabia lui Aumădoare și a prietenilor săi.

Tragempinge fu atins de glonț, și se prăbuși în apă. “Salvează-mă doctore!”, strigă Tragempinge, iar…

…pentru această manevră, Aumădoare trebui să încetinească viteza corabiei, că să-l poate ridică la bord pe animalul rănit. În vremea asta, pirații se apropiau tot mai mult de corabia doctorului.

Aumădoare îl ridică la bord pe Tragempinge și îi acordă primul ajutor. Animalul era salvat, însă primejdia venea acum…

…dinspre vasul piraților, care se afla la foarte mică distanță de ei. Barmalei și pirații săi nu mai puteau de bucurie că o să-l prindă pe Doctor, și îi vor mânca rața și purcelul.

Însă tocmai atunci, vasul piraților începu să se scufunde, așa cum bine prevăzuseră șobolanii. Din nefericire pentru pirați, apele erau înțesate de rechini…

“Ajutor, ajutor, ne scufundăm!” strigau pirații în frunte cu Barmalei.

Dar vasul era pierdut. Barmalei încerca să se salveze urcând pe corabia Doctorului Aumădoare, însă câinele Avva mârâii înspre el, și piratul fu cuprins de spaimă.

Pentru Barmalei și pirații săi, nu mai era nicio salvare.

Rechinii apărură din toate părțile, și îi înconjurară pe pirați.

Ceea ce a urmat e lesne de înțeles. Pirații nu au mai avut nicio scăpare. “S-a făcut dreptate!” spuse doctorul Aumădoare. “Pirații au plătit în cele din urmă pentru toate fărădelegile lor”.

Corabia naviga acum spre ținutul Doctorului Aumădoare. Rața Kika, cocoțată în vârful catargului, anunță că se vede la orizont orașul lor.

Într-adevăr, se apropiaseră de Pindemonte, însă acesta era așa de iluminat, încât părea cuprins de flăcări. “O fi vreun incendiu?” se gândi doctorul Aumădoare.

Însă când se apropiară mai bine, văzură că nu era vorba de așa ceva – orașul își aprinsese toate luminile, iar deasupra sa izbucneau focuri de artificii.

Tot orașul era cuprins de o mare sărbătoare.

Oamenii dansau de bucurie în jurul focurilor aprinse.

Pe țărm erau stânși mulți oameni, și toți îl aclamau pe Doctorul Aumădoare.

Oamenii îi mulțumeau doctorului, și aruncau înspre el cu flori. Doctorul se întreba ce rost au toate acestea.

Apoi mulțimea îl ridică pe brațe pe Doctorul Aumădoare, și îl purtau așa mult timp, în ovațiile tuturor. Doctorul se întreba care este taina acestei primiri călduroase, pe care i-o făcuseră oamenii din Pindemonte?

Din depărtare, se vedea un băiețel care flutura în aer o batistă roșie. Era Penta.

Penta alerga înspre Doctorul Aumădare, și îi povești acestuia că sosise de curând în Pindemonte, și le spusese celor de aici tot ceea ce se petrecuse în decursul ultimelor zile

Drept urmare, oamenii se hotărâsera să dea o mare petrecere în cinstea doctorului, și trebuie spus că la serbarea aceasta, participau toți locuitorii din Pindemonte. Căpitanul Robinson ținu un discurs în cinstea Doctorului Aumădoare, care împreună cu prietenii săi, îi învinsesera pe pirații cei răi. De acum înainte, mările erau din nou libere iar celelalte corăbii puteau naviga în liniște.

Doctorul Aumădoare le mulțumi tuturor, dar spuse că nu ar fi reușit nimic fără ajutorul prietenilor săi.

Ovațiile fură și mai puternice ca până atunci