Scriitorul s-a născut la Bucureşti în 1859 şi trăieşte până în 1918.

Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispǎ.
Se gândeşte.

Cine trânti poarta?
- Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoşeii moşului!

Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe băiat.
- O, voiniceii moşului! ...

-Tată moşule, da' cocorii un' se duc când se duc?
- In țara cocorilor.

- Da' rândunelele un' se duc când se duc?
- In țara rândunelelor.“

Tată moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava cerului...

Băiatul încalecă pe un genunchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat din palme.

..O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniți de apă.
- l-i...tată, şi d-ta, iar îi răzgâi ...

Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.
- Partea asta este a mea!
- Și partea asta, a mea!

La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împacă, zicându-le:
- Pe din două. Şi copiii o despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.

Băiatul:
- Mustața mea e mai lungă.
Fata:
- Ba a mea e mai lungă.

La obraji, cearta se aprinse şi mai tare.
- Partea mea e mai frumoasă!
- Ba a mea, că e mai albă!
Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei.

Fata ţipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi și trase o palma în partea băiatului.

Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea lui, şi fata suspinând, pe a ei.

Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Și, surâzând fericit, răspunse fie-sei:
- Lăsați pe copii să vie la mine!