Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. S-a născut la Cluj-Napoca, în anul 1443 (după unele cronici 1440), fiind fiul lui Iancu de Hunedoara și al Elisabetei Szilágyi. Matei Corvin a condus țara timp de mai bine de treizeci de ani, domnia sa fiind una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. Regele a murit în anul 1490, la Viena în Principatul Austriei. Însă pildele date de el de-a lungul întregii sale domnii vor rămâne veșnic în istorie....

Nici nu mai trebuie spus că regele Matei Corvin călătorea prin tot regatul, pentru a afla cât mai multe despre viața supușilor săi. Acest lucru se cunoaște deja, și este evident că obiceiul regelui a contribuit foarte mult la bunul mers al treburilor regatului pe întreaga sa domnie.

Regele, îmbrăcat în haine simple de negustor, ajunse pe un ogor, muncit de doi țărani cu plugurile trase de către boii lor. Numai că unul dintre țărani avea doar doi boi și se trudea din greu să are pamântul, iar celălalt avea șase boi și avea mult spor la treabă.

Regele merse la țăranul care avea șase boi și-l întreba de ce nu îl ajută și pe vecinul său, cel cu doi boi. Îi spuse omului că mai apoi fiecare va avea de câștigat, căci astfel, cu opt boi în jug, amândoi țăranii își vor termina treaba mai repede și vor munci mai puțin.

Însă omul îi răspunse lui Matei Corvin că el, cu puterea pe care o are și împreună cu cei șase boi ai lui, fac mai mult decât opt boi la un loc. Pe de altă parte, ce vina are el că vecinul lui are doar doi boi, dacă nu știe să-și chivernisească averea. Și în al treilea rând, vecinul său ar avea mai mult de câștigat decât el, dacă țăranul cel cu șase boi l-ar ajuta la aratul câmpului, pentru că atunci când și-ar munci partea lui, celălalt nu-i va împrumuta decât doi boi. Regele îi spuse că nu e omenescă socoteala pe care și-o face, dar îl lasă în treaba lui.

Matei Corvin merse apoi la celălalt țăran, cel care ara câmpul doar cu ajutorul a doi boi..

Ii dădu binete și îl întrebă de ce se chinuie să ară câmpul cu doi boi, când munca e foarte grea și i-ar trebui măcar patru vite, pentru ca să răzbească mai ușor. Țăranul îi spuse că nu are bani să-și cumpere și alți boi, iar vecinul său mai înstărit decât el nu vrea să-i împrumute nici măcar un bou ca să are mai bine. Atunci Matei Corvin îi spuse țăranului că el este negustor și că a auzit că regele este în mare căutare de câini de vânătoare la vremea aceea. Îl sfătui apoi pe țăran să vândă cei doi boi la târg, iar cu banii câștigați să cumpere cât mai mulți câini de vânătoare, căci îi va vinde la preț bun regelui Matei Corvin.

Regele plecă apoi la treaba lui, lăsându-l pe țăranul nostru cu mare speranță pentru un trai mai bun. Însă vecinul său, care îi urmărise de la distanță pe cei doi în timp ce vorbeau, era foarte curios să afle ce i-o fi spus străinul celuilalt țăran.

Urmând sfatul lui Matei Corvin, țăranul cu cei doi boi duse vitele la târg spre vânzare și obținu pe ele un preț bun

Cu banii câștigați, cumpără cât mai mulți câini de vânătoare.

Și după ce alcătui o haită numeroasă de câini, porni cu ei spre târg, căci știa că regele Matei Corvin este în mare căutare de aceștia.

Ajuns în târg, lumea se miră că țăranul nostru are de vânzare atât de mulți câini, însă omul le spuse că regele Matei Corvin are nevoie de ei pentru vânătoare, și atunci târgoveții începură să se minuneze, căci nu mai auziseră până atunci una ca asta.

Și numaidedată apărură însuși regele Matei Corvin, care cumpăra degrabă toți câinii aduși la târg de către țăranul cu pricina, și îl puse pe slujitorul său să-i plătească omului nostru două pungi de galbeni – un preț formidabil de mare la vremea aceea.

Țăranul lua banii, fericit că negustorul îl învățase de bine, și porni spre satul său, plin de mulțumire pentru că negoțul îi mersese din plin. Lumea din sat se bucura pentru el, căci omul nostru muncise mult în viața lui, dar nu reușise să se căpătuiască niciodată până atunci.

Iar țăranul nostru își cumpăra cu banii câștigați șase boi voinici, și ara acum pământul de trei ori mai repede și mai ușor ca înainte.

Toate bune și frumoase, dar vecinul său nu mai putea de invidie că țăranul nostru se căpătuise peste noapte. Nu mai avea somn din această cauză, și se hotărî și el să facă precum țăranul care vânduse boii pe câini, și apoi obținuse un preț întreit pe aceștia.

Așa că vandu și el cei șase boi ai săi, iar cu banii câștigați se apucă să cumpere câini, de la ciobanii de prin partea locului..

Și după ce cheltui toți banii pe niște potăi de le puteai număra coastele, porni și el cu câinii la târg, cu gândul să-i vândă la preț bun regelui Matei Corvin

Cum ajunse în târg, târgoveții îl luără în râs, auzind că omul nostru vrea să vândă acele potai tocmai regelui.

Țăranul mergea însă mai departe, dar oriunde ajungea și spunea celor de acolo ce vrea să facă, oamenii îl luau în râs, nevenindu-le să creadă negoțul pus la cale de către omul nostru, pe care nu-l credeau în toate mințile

Până la urmă, țăranul pricepu că e ceva necurat la mijloc și că se făcuse de batjocură cu câinii săi, așa că dădu drumul potailor, care nu valorează nicio pară chioară, și plecă cât mai repede spre casă în râsul tuturor celor din târg.

Iar în satul său s-a făcut mai mult de pomina, căci toți oamenii de acolo știau că țăranul cu pricina își vânduse toți cei șase boi buni și nu se alesese nici măcar cu un singur ban în schimb. Iar asta a fost o pildă usturătoare dată de către regele Matei Corvin, care disprețuia și pedepsea deopotrivă lăcomia, zgârcenia și neomenia oriunde acestea existau – la boieri sau țărani