Traia odata un pescar sarman, care-si facuse legamant sa arunce navodul in mare doar de patru ori pe zi, multumindu-se astfel cu ceea ce-i daruia Allah in aceste incercari. Intr-o zi, pescarul isi arunca in mare navodul de trei ori, dar nu scoase niciun peste de acolo – doar iarba de mare si mal. Deznadajduit, pescarul isi arunca navodul si a patra oara, rugandu-se lui Allah sa-l miluiasca macar de aceasta data cu ceva mai de soi, alminteri fiind nevoit sa rabde de foame intreaga zi. Iar cand scoase navodul din mare, gasi in el un vas greu din arama, pecetluit cu insemnul lui Solomon Prooroc.

Pescarul se gandi ca vasul acela il putea vinde in targ pe bani buni, agonisindu-si astfel hrana pentru el si familia lui. Dar dorind, mai intai, sa afle ce era in vas, pescarul desfacu pecetea si dadu capacul la o parte. Din vas se inalta in vazduh un fum negru, care acoperi cerul in intregime. Apoi, cand fumul se risipi in aer, pescarul putu sa vada ca din vas iesise un duh urias, infricosator la vedere.

Duhul era mai inalt decat un munte si privea plin de cruzime catre bietul pescar. Mai mult mort decat viu, pescarul il intreba pe Duh cine este si ce cauta acolo. Duhul ii spuse ca este un ginn cu puteri uriase, care fusese zavorat in vas de catre insusi Solomon Prooroc, pentru a da socoteala faptelor sale marsave din trecut. Duhul jurase ca-l va face bogat pe acela care-l va elibera din vas, insa nimeni nu-l scosese de acolo timp de sute de ani. Duhul ii mai spuse pescarului sa-si aleaga felul in care vrea sa moara, caci jurase in rastimpul din urma cand statuse prizonier in vas, ca-l va omori pe acela care il va elibera de acolo. Pescarul ii aminti Duhului ca el ii facuse un bine, scotandu-l din vas si eliberandu-l di

Pescarul ii aminti Duhului ca el ii facuse un bine, scotandu-l din vas si eliberandu-l din chinul captivitatii. Era deci firesc ca Duhul sa-i arate recunostinta si sa-i crute viata. Insa Duhul o tinea pe-a lui, spunandu-i pescarului ca nu-si poate incalca juramantul facut in vas. Pescarul pricepu atunci ca-i sosise sfarsitul, dar hotari sa faca o ultima incercare. El il intreba pe Duh daca nu cumva a aparut din alta parte decat din vasul de arama, caci era atat de mare, incat n-ar fi putut incapea acolo. Duhul se manie cand auzi ca pescarul ii pune la indoiala infricosatoarea lui poveste si, ca sa-i dovedeasca faptul ca se inseala, se transforma iar in fum si se cuibari in vas. Numaidecat, pescarul puse pecetea lui Solomon Prooroc la loc, intemnitandu-l pe Duh. Vazand acestea, Duhul il ruga pe pescar sa-l scoata de acolo, caci il va imbogati pe data. Insa pescarul il puse sa jure, mai intai, in fata lui Allah, ca-si va tine cuvantul, alminteri il va arunca la loc in mare, iar chinulcaptivitatii lui va fi si mai groaznic decat inainte, caci lasase sa-i scape libertatea din pricina rautatii sale. Duhul jura in fata lui Allah, ca daca nu - si va tine cuvantul, sa fie lovit pe loc de puterea sa, iar pescarul il elibera. Odata eliberat, Duhul isi tinu promisiunea fata de pescar

Odata eliberat, Duhul isi tinu promisiunea fata de pescar si nu-l omori. Ii arata un lac unde se aflau pesti de patru culori diferite – galbeni, verzi, albi si rosii si-l povatui sa prinda cate unul din fiecare, ducandu-i, apoi, spre vanzare sultanului. Pescarul prinse pestii, iar Duhul se facu nevazut. Urmand sfatul Duhului, pescarul se infatisa cu cei patru pesti dinaintea sultanului, iar acesta, uimit de o asemenea minunatie,ii darui o gramada de bani de aur in schimbul lor.

Si astfel, pescarul cel sarac, se imbogati dintr-o data.