Dar ceilalți servitori ai regelui nu îl vedeau cu ochi buni, pentru că stăpânul lor ținea la Muck ca la un servitor favorit.

Nici faptul că micul Muck făcea cadouri în bani servitorilor nu ajuta prea mult.

Odată o porni din nou noaptea prin grădină pentru a căuta, cu ajutorul bastonului, comori.

Deodată simți cum bastonul se mișcă în mâna sa și cum bate de trei ori în pământ.

Micul Muck începu să sape și în curând dădu de o oală plină cu monede de aur.

Dușmanii însă îl urmăriseră în taină pentru a vedea de unde are atâta aur.

Apoi, chemară ajutoare și micul Muck fu luat prizonier.

L-au târât în fața regelui și acesta porunci: Legați hoțul și aruncați-l în turn!

Micul Muck era foarte trist, deoarece se temea că regele nedrept îl va condamna la moarte.

Din acest motiv ceru să-l vadă pe rege și îi dezvălui acestuia secretul bastonului, pentru a-i dovedi că nu era hoț.

Deoarece regele nu îl credea, au coborât în grădină și Muck dovedi că nu mințise

Regele își dădu seama că slujitorii îl mințiseră. Mincinoșii au fost condamnați la moarte. Micului Muck însă îi spuse: 'Deoarece mi-ai dezvăluit taina, îți voi lăsa viața, dar vei rămâne în turn până când îmi vei spune cum este posibil să alergi atât de repede.'

Speriat, Muck spuse regelui adevărul, iar acesta ceru imediat să încerce papucii. Începu să alerge și nu se mai putu opri.

Când după o vreme, Muck a dat ordin ca papucii să se oprească, regele era foarte supărat și îl goni pe micul Muck. Papucii și bastonul le păstra pentru el.

Deci micul Muck trebui să părăsească orașul și țara în decurs de douăsprezece ore, așa ordonase regele cel rău.

Merse toată ziua și când simți oboseala se apropie de o pădure.

Ii era foame și era obosit, deci, când văzu un luminis, se hotărî să facă un popas.

Pentru a-și potoli foamea, culese niște smochine coapte dintr-un smochin aflat în apropiere.

Mâncă cu poftă câteva fructe coapte și vru să bea puțină apă...

Dar se sperie strașnic văzând în oglinda apei cum arată.

Acum micul Muck era și mai disperat. Se aruncă la pământ și nu-și mai dorea decât moartea.

Curând însă, cum foamea nu-i dădea pace, mâncă din nou câteva smochine, însă din alt pom.

Puțin mai târziu, încercă să-și ascundă urechile sub turban și observă că acestea dispăruseră.

Mare i-a fost bucuria! Culese din cei doi smochini atâtea fructe câte putea duce.

Se deghiză și se așeză în piața orașului - dar astfel încât bucătarul regelui nu putea să nu-l vadă.

Regele invitase în acea zi mulți oaspeți. Se serveau cele mai alese mâncăruri.

Ca desert s-au servit frumoasele smochine pe care bucătarul le cumpărase în piață.

Dar bucuria le-a trecut repede curtenilor. Arătau groaznic!

Niciun medic din regat nu reuși să-l scape pe rege. Toată lumea era foarte tristă.

Numai un străin pretindea că ar putea vindeca boala aceasta. A fost dus imediat la rege.

Muck, pe care nimeni nu-l recunoscuse, dădu curtenilor din nou smochine și când văzură că ajută au fost foarte fericiți.

'Doctorul' se uită la toate și alese în sfârșit papucii cunoscuți și bastonul.

Apoi, își scoase deodată barba: 'Ca pedeapsă pentru răutatea ta, nu vei primi nicio smochină!' Și dispăru.

Astfel îmi povesti tatăl meu. Eu am spus povestea camarazilor mei și ei l-au îndrăgit...

și l-au respectat toată viața pe micul Muck.