Tare de mult, într-o țară depărtată, trăia un împărat înțelept. Era însă foarte trist că nu avea copii. Într-o zi s-a gândit să aleagă pe cel mai cinstit copil să fie fiul lui.

Apoi, a dat poruncă să se împartă tuturor copiilor semințe de flori. Cel care va crește din aceste semințe cele mai frumoase flori, acela va fi fiul sau fiica mea.

Toți copiii au semănat semințele și au început să le îngrijească. Și băiatul Son Ir le-a îngrijit cu dragoste. Dar trecuse o lună și semințele nu încolțiseră încă.

Son Ir, foarte necăjit, s-a sfătuit cu mama lui ce să facă.
'Răsădește semințele în alt pământ, poate că așa vor încolți.'

Son Ir a pus semințele în alt pământ, dar nici acolo nu au încolțit.

A venit și ziua când împăratul trebuia să vadă florile. O mulțime de copii au ieșit având în mână ghivece cu flori. De ce oare împăratul care le privea nu se bucura?

Deodată, el îl văzu pe Son Ir plângând și ținând în mâini un ghiveci fără flori. Împăratul porunci să fie adus băiatul la el.

De ce ghiveciul tău e gol?
Son Ir i-a povestit cum l-a îngrijit. 'N-au încolțit, probabil, pentru că odată am rupt, pe ascuns, un măr dintr-o grădină străină.'

Ascultând acest răspuns, împăratul l-a luat în brațe pe Son Ir.
Acesta este fiul meu cel cinstit!
Semințele pe care le-am împărțit au fost fierte.

Și împăratul s-a întors la palat cu Son Ir. Iar copiilor care stăteau cu flori frumoase li s-au înroșit obrajii de rușine: ei semănaseră alte semințe în locul celor fierte.