Trăia odată un doctor foarte priceput, pe nume Aumădoare. Doctorul avea acasă la el o grămadă de animale. Iepuri,…

…o veverița, o cioara, un arici, iar în scrin niște șoricei albi.

Doctorul iubea foarte mult animalele, dar cele mai dragi îi erau rața Kika, câinele Avva, purcelusul Groh-Groh, papagalul Carudo și cucuveaua Bumba.

Doctorul Aumădoare cunoștea limba animalelor, și le vindeca pe toate fără să le ia niciun ban în schimb. Animalele lipiseră prin toată pădurea anunțuri, care sunau cam așa:

Într-o zi, veni la doctorul Aumădoare o maimuță bolnavă, care fugise de la un flașnetar. “Ce te doare?”, o întrebă doctorul.(*flașnetar: Muzicant ambulant care cântă din flașnetă, flașneta este un instrument ambulant cu manivelă asemănător unei orgi)

Pe maimuță o durea gâtul, căci flașnetarul de la care fugise, o legase foarte strâns cu o sfoară.

Doctorul Aumădoare scoase sfoara, și unse gâtul maimuței cu licoarea lui miraculoasă, iar durerea dispăru ca prin minune.

Doctorul Amădoare se hotărî să păstreze maimuța la el. Celelalte animale se imprieteniră cu maimuța, și o botezară Cici.

Într-o zi, veni la doctorul Aumădoare un crocodil de la circ, pe care îl dureau dinții.

Doctorul Aumădoare îi dădu crocodilului să bea din licoarea lui miraculoasă, și durerea îi dispăru pe loc. Crocodilului îi plăcu foarte mult acasă la Aumadoare, căci la el la circ nu era așa de bine ca aici. Mai ales că, doctorul Aumadoare avea iepuri și șoricei albi

Crocodilul îl rugă pe doctorul Aumădoare să-l primească și pe el în casa lui, căci s-a săturat de traiul de la circ.

Doctorul îl primi, dar îi atrase atenția crocodilului, să nu se atingă de vreunul din animalele sale, căci atunci va fi izgonit.

Se dovedi mai apoi, că Crocodilul era foarte cumsecade și nu deranja pe nimeni. Însă de frica lui, pacienții nu mai veneau la doctorul Aumădoare, iar acesta rămase fără bani. Timp de trei zile, doctorul nu mai avu ce să mănânce. Atunci animalele se hotarara să-l ajute pe doctor. Cucuveaua Bumba și purcelusul Groh-Groh se ingrijiră de o grădina de zarzavaturi.

Purcelușul săpa cu râtul, iar cucuveaua planta zarzavaturile.

Dar și alți pacienți mai vechi ai Doctorului Aumădoare, avură grijă de el. De pildă vaca îi aduse lapte, iar găina îi dărui niște ouă.

Câinele Avva îl ajută și el pe doctor, și începu să facă curățenie prin casă.

Iar maimuța Cici culegea tot felul de fructe și i le aducea doctorului.

Doctorul le mulțumi din suflet prietenilor săi pentru tot ajutorul primit. Niciodată casa lui nu fusese atât de curată, iar gospodăria nu mersese așa de bine. Atunci, animalele îi răspunseră în cor doctorului Aumadoare: “Cum să nu te ajutăm, doar tu ești cel mai bun prieten al nostru.”

Iar câinele Avva îl linse pe obraz, zicând: “N-o să te părăsim niciodată și o să-ți fim tovarăși credincioși”.

Într-o seară, se auziră niște zgomote ușoare la ușa Doctorului Aumădoare. Parcă cineva ar fi zgâriat ușa. Maimuța Cici se duse să deschidă, și văzu că în prag se află o rândunică. Rândunica întrebă dacă aici locuiește vestitul doctor Aumădoare, și i se răspunse că da.

Atunci, rândunica intră în casă, și îi spuse Doctorului Aumădoare, că vine tocmai din Africa, acolo unde maimuțele s-au îmbolnăvit foarte grav. Numai un singur om le mai putea salva, și acesta era Doctorul Aumădoare. Doctorul Aumădoare îi spuse randunicii, că va încerca să facă tot posibilul pentru a le ajuta pe maimuțele bolnave. Însă, ca să ajungă în Africa, doctorului Aumădoare îi trebuia mai întâi de toate o corabie.

Așa că, doctorul Aumădoare dădu fuga la un vechi prieten de-al sau – Căpitanul Robinson, pe care-l vindecase cândva de friguri, și îl rugă pe acesta să-i împrumute corabia lui.

Doctorul îi spuse Căpitanului Robinson, că îi trebuia corabia pentru a ajunge în Africa, să salveze de la moarte maimuțele care erau foarte bolnave. Căpitanul Robinson se învoi bucuros, dar îl ruga pe doctor să aibă grijă de corabie, căci alta nu mai avea. Doctorul Aumadoare îi făgădui acest lucru Căpitanului Robinson, și…

…plecă acasă la el, pentru a-și anunța prietenii, că a rezolvat problema deplasării până în Africa.

Cum auziră una ca asta, animalele începură să danseze de bucurie, căci urmau să plece și ele odată cu doctorul.

Cea mai fericită era Cici, căci ea se născuse în Africa. Maimuța cânta de bucurie:

Doctorul își luă animalele cu el, și se îmbarcă pe corabia căpitanului Robinson.

Doctorul Aumădoare, își luă “la revedere” de la Căpitanul Robinson, și porni spre Africa. Însă imediat își dădu seama că avea o problema foarte grea – nu știa drumul.

Însă Crocodilul îl liniști pe doctor, spunându-i acestuia, că rândunica știa drumul, căci ea în fiecare an zbura spre Africa. Drept urmare,…

…rândunica zbura în fața corabiei țînând drumul spre Africa, iar Doctorul Aumădoare cârmea corabia in urma ei.

Când se lăsă noaptea, rândunica ținea în cioc un felinar, pentru a putea vedea drumul, fiind totodată urmată mai ușor de către Doctorul Aumadore și prietenii săi de pe corabie.

Navigară ei zile în șir, și deodată se ivi în față o limbă de pământ. Crocodilul îi spuse doctorului Aumădoare, că pământul acela este continentul African.

Doctorul Aumădoare privi mai bine, și zări pe țărm elefanții, cămilele, rinocerii și struții, precum și palmierii cei înalți. Nu mai încăpea nicio îndoială – ajunseseră în Africa.

Însă tocmai atunci se porni o furtună cumplită, iar corabia fu răsturnată într-o parte.

Vântul puternic aruncase corabia drept spre stâncile ce se aflau în apropierea țărmului, iar acum vasul avariat se scufundă. Papagalul Carudo se salvă, căci știa să zboare,…

… dar ceilalți? Purcelusul Groh-Groh și maimuța Cici, începură să plangă, căci ei nu știau să înoate, și urmau să fie înghițiți de valuri.

Însă Crocodilul îi salvă pe toți. El îi suii pe spinarea sa cea lată pe Doctorul Aumădoare și prietenii lui, iar apoi începu să înoate spre țărm. Da, însă acum rămânea problema întoarcerii. Cum vor ajunge înapoi acasă, și ce-i va spune Doctorul Aumădoare Căpitanului Robinson?

În scurt timp, Crocodilul ajunse cu bine la țărm, iar Doctorul Aumădoare și prietenii săi, coborâră pe pământul African.

Nu mai era nicio clipă de pierdut. Doctorul și prietenii săi o porniră în grabă spre maimuțele care zăceau bolnave.