Cică odată Motanul își deschisese o tăbăcărie, și îi mersese vestea că era tare priceput.

Toată ziulica Motanul nostru nu mai prididea cu tăbăcirea pieilor de animale.

Intr-o zi, vine la el și Dulăul, care auzise de priceperea Motanului.

Motanul îl primește foarte cordial, și îl întreabă pe Dulău ce vânt îl aduce pe la el (pe atunci câinii și pisicile se aveau în bună înțelegere)

Dulăul îi spune Motanului că a vânat o vulpe în pădure, și vrea ca din blana ei să-și facă guler la haină. De aceea venise la Motan, ca să-l roage pe acesta să-i tăbăcească blana, știindu-l foarte priceput.

Motanul îi mulțumi Dulăului pentru că se gândise să vină la el, luă blana de vulpe, și…

…îi zise apoi clientului său, că trebuie mai întâi să întindă pielea cea de vulpe, pentru că altminteri gulerul nu va ieși așa cum trebuie.

Totodată, Jupânul Dulău să nu se supere, dar să aștepte afară câteva minute, căci Motanul nu vrea ca acesta să-i fure meșteșugul tăbăcăriei. Dulăul ieși din încăpere, dar…

…după câteva minute reveni din nou, și fu foarte surprins, atunci când văzu…

…că în tăbăcărie nu se mai afla nici Motanul, nici blana cea de vulpe.

Mirat de cele întâmplate, Dulăul ieși afară în frig, cu gândul să aștepte vreun semn de la Motan.

și iată că Motanul apăru, dar nu din casă, așa cum se aștepta Dulăul, ci dinspre stradă. Iar Motanul mergea țanțoș, căci avea la gât un guler foarte frumos din blana de vulpe.

- Bun găsit cumetre, ce vânt te aduce pe la mine? începu Motanul.
Dulăului nu-i veni să creadă cele auzite, mai ales că…

…Motanul îi vorbea în așa fel, încât parcă acum îl vedea pentru prima oara în acea zi.

Când se dezmetici și Dulăul, acesta începu să-i vorbească Motanului despre înțelegerea făcută mai devreme, dar tăbăcarul se arăta foarte mirat de cele auzite.

Dulăul îi reaminti atunci Motanului că îi dăduse mai devreme o blană de vulpe, pe care și-o dorea drept guler la haină, căci venise iarna și frigul, însă…

…nu era chip să te înțelegi cu tăbăcarul. Acesta îi spuse Dulăului că abia acum sosise la tăbăcarie, doar îl văzuse cu ochii lui când se îndrepta dinspre stradă.

Dulăul o ținea și el pe-a lui, căci știa ce se întamplase azi-dimineață între el și Motan. Așa că intră în tăbăcărie, și își continuă disputa cu Motanul.

- Cumetre Motan, eu cred că tu ți-ai făcut gulerul de blană, din pielea mea de vulpe, și acum o dai cotită! Când Motanul auzi o asemenea insultă…

…se înfurie foarte tare, și îi spuse Dulăului că acesta vrea să-i strice reputația de Tăbăcar, din cine știe ce motiv.
Dulăul nu se lăsă nici el mai prejos, doar știa că are dreptate, și atunci îi spuse Motanului că vor merge la judecată.

și într-adevar, în scurt timp se deschise procesul de judecată dintre Dulău și Motan. Cum însă cei doi împricinați nu aveau martori la cele întâmplate…

…Judecătorului îi fu greu să împartă dreptatea între Dulău și Motan. Intr-adevar, acesta din urmă purta un guler din blana de vulpe, dar cine putea dovedi că pielea fusese mai înainte a Dulăului!?

Cum hotărârea Judecătorului rămăsese nerostită, Dulăul se hotărî să-și facă dreptate de unul singur.
Așa că el devastă pur și simplu atelierul de tăbăcărie al motanului,…

…iar acesta se văzu nevoit să-și ia numaidecât talpașița de acolo, căci nu mai era de stat.
Motanul nu-și luă cu el decât câteva unelte de tăbăcar, și haina cu gulerul cel de blană de vulpe, și dus fu.

De atunci a început și dușmănia dintre câini și motani
Ori de câte ori, un motan se află în preajmă…
…Dulăii îl latră de mama focului, căci îi știu pe aceștia de ce sunt în stare.

Iar când vreun Dulău, vede câteodată un motan singuratic, se repede numaidecât înspre acesta…

…și începe să-i ceara în gura mare gulerul de blană furat mișelește cu ani în urma.

Iar Motanul se apară și el așa cum poate, căci nu vrea cu niciun chip să-și lase pielea pe mâna Dulăului.