De-a lungul coastei vestice a continentului African, naviga un vas rusesc.

La bord era o căldură înăbușitoare, datorită vecinătății imediate a deșertului saharian, iar marinarii…

…cerură permisiunea Căpitanului pentru a face o baie în apele Atlanticului.

Cum Căpitanul le dădu aprobarea, oamenii amenajară o plasă în apropierea corabiei, și…

…începură să înoate în spațiul delimitat de aceasta.

Cei doi băieți ai Căpitanului, aflați și ei la bordul vasului, îi cerură voie tatălui lor să-i lase și pe ei să se scalde în apele Atlanticului. Căpitanul se învoi, dar le spuse acestora să fie atenți și să nu cumva să se depărteze de vas.

Însă cei doi băieți, buni înotători, odată ajunși în apele Atlanticului, săriră peste plasa întinsă înainte de restul echipajului, și…

…fără să-l asculte pe tatăl lor, o porniră cât mai departe de vas, chipurile luându-se la întrecere, să vadă care ajunge primul într-un punct fixat mai înainte.

Niciunul dintre copii nu putea ști, cine va câștiga cursa, căci în frunte se aflau pe rând ba unul,…

…ba celălalt.

Vremea se prezenta în continuare bună, iar cum băieții erau excelenți înotători, nu se întrevedea niciun pericol ca aceștia să se înecă din cauza valurilor. Căpitanul avea însă de gând să-i mustre pe cei doi atunci când se vor întoarce pe bord, pentru că băieții îi nesocotiseră rugămintea de a înota în zona delimitată de plasa întinsă de marinari.

Însă la un moment dat, căpitanul auzi un strigat al marinarilor rămași la bord, care îl înspăimântă: 'Rechinul!',tipara ei, arătând înspre larg.

Și într-adevăr, ferocele animal apăruse deasupra valurilor și se îndrepta tocmai către cei doi băieți ai Căpitanului, care înotau la mare distanță de vas.

Căpitanul strigă la cei doi copii să se întoarcă cât mai repede pe bord, căci în largul oceanului îi pândea o primejdie de moarte, însă...

...băieții se aflau deja la mare distanță de vas și nu auziră strigătele tatălui lor.

Căpitanul ordonă atunci marinarilor aflați la bord să pregătească imediat barca de salvare.

Oamenii îi ascultară pe dată ordinul, și într-o clipă barca fu coborâtă la apă.

Apoi marinarii începură să vâslească repede către locul unde se aflau cei doi copii ai căpitanului.

Aceștia încă nu știau ce primejdie de moarte îi pândea din spatele lor și înotau mai departe în largul oceanului.

Însă la un moment dat, copiii auziră strigătele marinarilor care se îndreptau către ei, și întorcându-se cu fața spre aceștia, zăriră la câțiva zeci de metri rechinul amenințător.

Copiii înțeleseră că moartea îi așteaptă dintr-o clipă în alta, dar avură prezența de spirit să înoate fiecare în alta direcție, căci poate astfel unul dintre ei va fi salvat.

Însă căpitanul, care în tinerețea lui fusese artilerist, nu stătu nici el cu mâinile în sân.

Omul se apropie de unul dintre tunurile ce se aflau pe vas, și cum nu mai era timp să pregătească un fitil lung pentru a aprinde proiectilul după ce el se va fi departat suficient de tun, folosi unul scurt.

Oamenii se uitau înspăimântați la căpitan, pentru că acesta, chiar dacă reușea să trimită ghiuleaua înspre largul mării, putea să-l atingă pe unul dintre copii și să-l omoare pe loc.

Același lucru îl știa și căpitanul, dar dintre o moarte sigură care o reprezenta amenințarea rechinului și una probabilă ce presupunea devierea nefericită a ghiulelei, omul alesese într-o fracțiune de secundă a doua variantă. Bubuitura fu asurzitoare, iar căpitanul simți cum îi pleznesc urechile, din cauză că aerul vibrase cu o asemenea putere în imediata sa apropiere.

Ghiuleaua ajunse în zona în care se afla rechinul, iar panza uriașă de apă ce se ridică la contactul dintre proiectil și suprafața oceanului nu le îngădui marinarilor să vadă dacă ținta fusese atinsă sau nu.

Însă în secunda imediat următoare, totul se liniști, iar marinarii...

...izbucniră cu toții în urale de bucurie.

Căpitanul putu și el să vadă ceea ce se petrecuse în largul mării.

Rechinul fusese atins mortal de către ghiuleaua trimisă cu multă precizie de către căpitan, iar barca de salvare...

...îi scoase teferi din apă pe amândoi băieții.

Cei doi fură apoi aduși pe bord, unde tatăl lor îi îmbrățișă cu lacrimi în ochi.