Un tânăr foarte bogat căzuse greu bolnav.
Nici doctorii nici vrăjitorii şi nici învăţaţii din acele vremuri nu-i dădeau de leac.
- Doamne, ai milă de mine !... se ruga el. De mă vei scăpa din astea, îți voi răsplăti cu prisosinţă bunătatea ta !
Se întâmplă că tânărul se însănătoşi.
Intr-o dimineaţă, stând la fereastră, privea în grădinile sale sclipirea zăpezii, sub razele vii ale soarelui. In curte se vedeau magaziile încărcate cu bucate. In casă era cald şi linişte, iar din odăile vecine se auzeau vocile servitorilor care îi aşezau masa lui îmbelşugată cu toate bunătățile.
- Doamne cât de plăcută e viața !.... - zise el, Cum să răsplătesc eu bunătatea ta? Tu numai, m-ai scăpat de la moarte!... Iti voi dărui oricând din averile mele....
Dar nu apucă să isprăvească vorba şi un bătrân cu barba albă apăru înaintea lui şi-i zise:
- Ce va face Dumnezeu cu averile tale? Dar nu tot el ți le-a dat ? De sus, de la el, vin toate, dar acolo tu nu poți trimite nimic !.... Vino după mine !...
Tânărul se luă după bătrân. După ce ieşiră în oraş şi străbătură străzile cele mai frumoase,

ajunseră la o margine, într-o străduță strâmtă şi murdara.
Bătrânul luă de mână pe tânăr şi-l duse într-o căsuţă săracă şi întunecoasă.
Tânărul rămase îmărmurit de cele ce văzu.
Pe nişte zdrenţe într-un colt, zăcea bolnav un om între două vârste. Era, se vede, tatăl familiei, Mama, o femeie slabă şi zdrenţuroasă, plângea tăcută privind către copilași; iar copilașii trei la număr scânceau încet cerând mâncare.
Şi mâncare nu era.
- Iată aici sunt frații Domnului !... De vei ajuta pe aceștia, vei răsplăti bunătatea lui Dumnezeu zise bătrânul. Și pieri.
Tânărul aproape înspăimântat de cele ce vedea, dădu fuga acasă şi aduse din belşug cele ce trebuiau nenorocitilor; ba încă deschizând şi alte case ale săracilor, găsi şi alte multe nevoi.
Pe toţi îi ajută cu dragoste şi cu milă.
Săracii îl binecuvântau acum peste tot şi toţi chemau în rugăciunile lor ajutorul lui Dumnezeu, asupra celui ce alina suferinţele lor....
Intr-un târziu, bătrânul i se arătă iar zâmbind:
-Dumnezeu primeşte cu drag darurile tale şi binecuvintează recunoştinţa pe care o arăţi.
Aşadar iată că recunoştinţa către Dumnezeu se arată cu mulţumire către cer şi milă către pămant.