VRAJITORUL DIN OZ DE FRANK BAUM PARTEA A II-A

Marele Vrajitor din Oz, la asculta tuturor cererile, si le spuse acestora ca ii va ajuta sa obtina ceea ce isi doresc, dar cu o conditie, si anume, sa o rapuna pe Vrajitoarea Cea Rea De La Apus. Nemaivand de ales, cei cinci prieteni o pornira catre vrajitoarea cea rea, care stia dinainte planurile lor, caci ii urmarea de mult printr-un glob fermecat din cristal.

Dupa ce Dorothy si prietenii ei o porni la drum, Vrajitoarea Cea Rea De La Apus, il chema la ea pe Capetenia Maimutelor Inaripate – slugitorii ei cei mai credinciosi, si ii ordona acestuia, ca impreuna cu armata sa, sa o faca prizoniera pe Dorothy, de la care isi dorea pantofiorii cei fermecati si fusesera ai surorii ei – Ticaloasa Vrajitoare A Rasaritului, iar de ceilalti prieteni ai fetei, sa se descotoroseasca cum o stii.

Numai decat Capetenia Maimutelor Inaripate ii urma porunca Vrajitoarei Cele Rele De La Apus, si zbura in directia celor cinci prieteni, o lua prizoniera pe Dorothy, si o aduse numaidecat in castelul vrajitarei.

Vrajitoarea Cea Rea De La Apus, incerca sa ia pantofiorii fermecati din picioarele lui Dorothy, insa acesta nu puteau intra in posesia ei, decat daca ar fi omorat-o mai intai pe fetita, sau aceasta i-ar fi dat de buna voie.

Drept urmare ii dadu lui Dorothy o ora la dispozitie, sa se gandeasca ce avea de facut mai departe. Intre timp, fetita se afla in slujba vrajitoarei, si fusese insarcinata sa faca curatenie prin intreg palatul.

Dorothy, merse dintr-o incapere in alta, pana ce il intalni pe Leul cel Las si pe Toto, aflati acum prizonieri intr-o semnita a castelului Vrajitoarei Cele Rele De La Apus. De la Leu, fetita afla ca ceilalti doi prieteni – Sperie-Ciori si Omul de Tinichea, au avut o soarta mai cumplita. Sperie-Ciori fusese golit de paie de catre slugitorii vrajitoarei, si acum nu se mai putea aduna defel, iar Omul de Tinichea, fusese demontat piesa cu piesa tot de catre acestia. Toata cheia reusitei impotriva Vrajitoarei, se afla in mana lui Dorothy, dar ceea ce avea de facut fetita, nimeni nu stia.

In vremea asta, Vrajitoarea Cea Rea De La Apus, veni sa vada ce hotarase Dorothy in privinta pantofilor fermecati, si…

…vazand ca fetita nu se afla la datoria pentru a-si indeplini sarcina de slujnica a palatului, vrajitoarea se manie foarte, si tipa la Dorothy sa-i dea zor cu frecatul podelelor.

Auzi nd tipetele vrajitoarei, Dorothy se sperie foarte tare, si apucand in graba galeata cu apa, o manevra in asa fel, incat ii varsa tot continut pe Vrajitoarea Cea Rea De La Apus, care se topi numaidecat, acesta fiind singurul ei punct sensibil.

Winkinezii – poporul subjugat pana atunci de catre Vrajitoarea Cea Rea De La Apus, nu mai putu de bucurie pentru ca Dorothy ii scapase din robie. Drept multumire ei ii repara imediat pe Omul de Tinichea si pe Sperie-Ciori, iar…

…Leul si cu Toto fura eliberati de-ndata din temnitele castelului. Drept multumire pentru ca-l facusera la loc, Omul de Tiniche le fagaduia dragostea sa vesnica poporului Winkiniez, ceea ce se producea un val urias de simpatie in randul multimii adunate acolo.

Intrucat treaba fusesa rezolvata de minune – Vrajitoarea Cea Rea De La Apus nemai fiind in viata, cei cinci prieteni o porni iar inapoi spre Orasul Smaraldelor, catre Castelul Marelui Vrajitor din Oz.

Odata ajunsi la castel, o voce rasunatoare le spuse celor cinci sa nu intre imediat la vrajitor, intrucat acesta nu ii putea primi pe loc, insa nerabdarea eroiilor nostri era mult prea mare, caci fiecare dintre ei dorea sa-si primeasca numaidecat rasplata pentru sarcina grea, pe care o avusesera de indeplinit. Dar iata ca…

…Toto se furisa din bratele lui Dorothy, si intrand dupa un paravan, il gasi acolo pe un omulet cu o portavoce in mana, care parea singurul responsabil de toata tevatura creata in jurul mitului Marelui Vrajitor din Oz.

Si cat ai clipi, totul iesi la iveala, caci Vrajitorul din Oz nu era altceva decat…

…un om obisnuit, care zbura nd intr-un timp cu balonul sau pe deasupra Orasului se Smaragd, se prabusise acolo, si fusese luat de locuitorii de aici, drept un adevarat vrajitor. Cum omul nostru nu dorea sa-i contrazica pe cei de aici cu privire la originea supranaturala pe care acesta i-o atribuisera, isi jucase rolul mai departe, si de aici se iscase toata tevatura asta cu Marele Vrajitor din Oz.

Chiar si ochelarii pe care ii aveau la ochi Dorothy, Leul, Sperie-Ciori si Omul de Tinichea, nu aveau alt rost pentru cei care-i purtau, decat sa-l perceapa pe “Vrajitorul din Oz”, in diferite ipostaze, care mai de care mai infricosatoare, sau fermecatoare.

Cand eroii nostri aflara cum stau lucrurile, se intristara la gandul ca nu-si vor putea obtine raspalta pe care atat de mult si-o dorisera, insa Vrajitorul din Oz, ii consola pe fiecare in parte,…

…spunandu-le ca tot el ii va ajuta pana la urma. Astfel Dorothy urma sa plece cu el pana in Kansas, la bordul balonului cu care Vrajitorul din Oz aterizase fortat in Orasul Smaragdelor.

Cu ajutorul unei potiuni magice, Sperie-Ciori deveni atat de destept incat putea stapanii dintr-o data toate tainele matematicii, fizicii si astronomie,…

…Omul de Tinichea primi o inima de jucarie, dar el era atat de bun la suflet, incat darul parea intr-un fel de prisos,…

…iar Leul cel Las gusta din hrana curajului, care ii garanta de acum inainte un temperament de invingator, oricat de grele vor fi incercarile prin care urma sa treaca.

Nu mai ramane decat ca Balonul, avandu-i la bord pe Vrajitorul din Oz, Dorothy si Toto, sa-si ia zborul spre Kansas. Vrajitorul tine o cuvantare, in care avut grija sa le spuna celor din Orasul de Smarald, ca pe toata perioada cat el va lipsi, treburile vor fi lasate in mana lui Sperie-Ciori, care si-a dovedit deja maiestria datorita mintii sale ascutite.

Insa o pala de vant ridica balonul in aer, iar Dorothy care tocmai coborase din nacela dupa Toto care o zbughise de acolo din cine stie ce motiv, ramase mai departe in Orasul de Smaragd.

Intr-adevar, Sperie-Ciori isi dovedi pe deplin maratia de conducator peste oamenii Cetatii de Smaragd, iar Omul de Tinichea s-ar fi putut intoarce oricand la Poporul Wikinizerilor, care aveau o mare slabiciune pentru el din ziua in care tinuse acea cuvantare celebra.

Ce ramanea de facut oare cu Leul, al carui loc de rege al animalelor, era ocupat acum de o liguoiana, de care tremurau chiar si cele mai crunte animale din padure?


…Leul isi asuma el insusi aceasta sarcina, mai ales acum, dupa ce gustase din hrana curajului.

Lighioana cu pricina era un fel de paianjen urias, la vederea caruia te inspaimantai pur si simplu.

Insa Leul o pandi si ii sari in spate, iar in lupta care urma, iesi invingator.

El era de acum inainte Regele Animalelor, si nimeni nu ii mai putea lua vreodata acest drept.

Cum cei trei prieteni devenisera fiecare rege intr-un tinut, se hotarara sa o ajute si pe Dorothy sa-si gaseasca cumva drumul spre Kansas, la Unchiul Henry si Matusa Emm. Si o pornira ei mai departe…

…spre castelul Glindei, care era o zana buna a acelor locuri, si singura care mai putea sa stie ceva despre vreun mijloc, ce ar fi putut-o ajuta pe Dorothy sa-si indeplineasca dorinta. Glinda ii primi, si…

…o intreba pe Dorothy cu ce o poate ajuta, caci auzise multe lucruri despre ea, doar fetita le rapusese pe cele doua vrajitoare rele din aceste tinuturi.

Dorothy o ruga pe preafrumoasa Glinda, sa o ajute sa ajunga in Kansas, la Matusa Emm si la Unchiul Henry, care pesemne ca si-au pierdut intre timp orice speranta de a mai vedea vreodata pe nepoata lor.

Glinda ii spuse lui Dorothy, ca inca de la inceputul aventurii, fetitei i-a stat in putere sa ajunga numaidecat in Kansas la Unchiul Henry si Matusa Emm. Dorothy nu avea altceva de facut decat sa-si ciocneasca de trei ori cizmaile pantofiorilor cei fermecati, laudati de la Ticaloasa Vrajitoare A Rasaritului, si ar fi ajuns oriunde si-ar fi dorit. Drept urmare, Dorothy, isi lua ramas bun de la prietenii ei – Leul, Sperie-Ciori si Omul de Tinichea,…

…multumii Glindei pentru sfatul sau, si…

…luandu-l in brate pe Toto, incerca puterea pantofiorilor fermecati. Si numaidecat, Dorothy se simti ridicata in aer, si…

…ajunse intr-o clipa in insoritul Kansas, unde Matusa Emm si Unchiul Henry o asteptau cu foarte multa dragoste.

SFARSIT редактор П. Сухоставская Урлиганография, Киев-133, Щорса, 18 Госкино СССР 1987 г. Цена 60 коп. 41
