A fost sau n-a fost — poate că a fost, cine știe? — într-o bună zi, sărmanul Ali Muhammad s-a trezit cu niște bani. 500 de afgani!
Dar să ții atât de mult aur într-o casă sărăcăcioasă era ca și cum ai păstra un bănuț de aramă într-un cufăr de aur. Ali a dus banii într-un loc ascuns și a săpat o groapă,
Deodată aude pe cineva gâfâind în spatele lui. S-a uitat înapoi — vecinul Adam-han! Ce să facă? „Ah, tu ești”, a spus Ali. „Mă bucur foarte mult să te văd. Sper că mă vei ajuta să îngrop acești bani?”
După câteva zile, Ali s-a dus să-și viziteze comoara, dar groapa, bineînțeles, era goală... „Aha”, s-a gândit Ali. „E clar cine a furat banii.”
El s-a îndreptat îndată spre casa lui Adam-han și i-a spus: „Tocmai am mai primit 1000 de afgani și vreau să-i ascund în același loc. Ajută-mă mâine să îngrop acești bani.”
Adam-han, în speranța unei noi prăzi, a pus chiar în acea noapte cei 500 de afgani furați înapoi la locul lor
Iar Ali i-a dezgropat și i-a cheltuit cât mai repede. Și bine a făcut. Pentru că, dacă cheltuiești banii, înseamnă că ei îți aparțin ție; dacă îi strângi în pușculiță, înseamnă că tu le aparții lor.
Sfârșit
Ce să faci cu banii - poveste afgană