Nu stiu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești!…
… la Mănăstirea Neamțului, altădată a doua visterie a Moldovei,…
… la Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul…
… la urieșii munți, cu vârfurile ascunse în nori și la vestita Cetatea Neamțului, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.
Părintele Ioan, împreună cu bădița Vasile, un holtei frumos și voinic, sfătuia pe oameni sa-și dea copiii la învățătură.
Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală…
Și a pus părintele pravila să se procistească băieții și fetele și de fiecare greșeală să arda școlarului un Sfânt Nicolae. Smărândita a bunlit în rîs…
–Ia poftim de Încălece pe Bălan, Iupțeneș, să facem pocine Sfântului Nicolae din cul… Și copilă părintele a mîncat papa…
Intr-o zi, Îndeamnă bădița Vasile pe Nic-al lui Costache să mă procitească…
Și unde nu s-apucă Nică de Însemnat greșelile cu ghiotura pe o drănjiță!
-Ce-i de făcut?… Ca să mă scutesc de blagoslovenia lui Sfînt Nicolae o leu la sănătoasă…
Într-una din zile scoate vornicul pe oameni la o clacă de dres drumull…
-Ce să fie? Pe bădița Vasile II prinse la oaste cu arcanul… iaca pentru ce scoțese vornicul oamenii la clacă…
Blăstămau femeile din sat, iar mama lui bărdița Vasile îl bocea ca pe un mort! Școala a rămas pustie…
Și tot chihăia mama pe tata să mă dea undeva la școală. Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine.
-Las mai Ştefane şi Smărănduca, a zis bunicul, am să-l duc la Breşteni la profesorul Nicolai Nanu. Din cărţi culegi multă înţelepciune…
La Broșteni, ne-a așezat bunicul în gazdă la una Irinuța, care avea o cocioabă și două capre rțioase.
La școală, profesorul a poruncit să ne tundă și a stat lângă noi până ce ne-a tuns chilug.
Într-o zi, ne pune dracul de urim o stincă din locul ei…Și unde pornește stinca prin tinda irinucei, pe la capre…
Uitasem acum și rîie, și tot de spaimă. – Hai să fugim cu pluta la frate-meu Vasie, zise Dumitru.
Cătră sară am ajuns la Pipirig. Și când ne-a văzut bunica, a tras un bocet: – Cum l-a mâncat rîia prin străini, mititelii!
Pânză în Vinerea-Sacătă, bunica ne-a vindecat de râie și m-am întors în Humulești.
Odată, mă duc la moș Vasile să fur niște cireșe și să mă fac a cere pe Ion la scăldat…
Știi c-am nimerit-o?. Am găsit-o numai pe mătușa Marioara… Lumându-mi ziua bună, mă trezesc în cireșul femeii…
… și încep a cărbăni la cireșe în sin. – Dar bine, ghiavole, aici ți-i scăldatul? scoboară-te jos, țâhrule, că te-o învață eu!
Atunci, eu zup l în cînepă. Și mătușa Marioara fuga după mine, până ce dăm cineva toată palanca la pământ.
Apoi, lulte mă răsucesc într-un picior și mă asvârl peste gard…, de parcă nici nu l-am atins…
– Ai săturât de cireșe, spânzurătule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc pe urma ta? Dar după cea cu cireșele, vine alta la rând…
— Scoală, duiglişule; iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spuce?
Și pornind eu cu demincarea, mă abat pe la tei; cu gândul să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa…
Bag mîna în scorbură, găbuiesc pupază și zic: — Tacl, leliță, că te-am căptușit eu; îl mai pupa și tu pe dracul de-acum!
-Ce spui, cumnata! De’ca l-as ucide in bataie, cind as sti ca el a prins pupeza s-o chinuiasca.
Eu, cum aud unele ca acestea, umflu pupază și mă duc în târgu vitelor, s-o vind.
— De vânzare ți-i găinușa?… Ad-o la moșul s-o drămuțească! Și cum i-o dau, mi-o aruncă-n sus zicând: — Iaca pozna, c-am scăpat-o!
In altă zi, am spartlit-o la baltă. Tologit pe năsip, mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu picioruțele unor fete ce ghileau pînza.
Venind tiptil, mama îmi le hainele și mă lasă cu pielea goală, zicându-mi: — Îl veni tu acasă, coropcarule, și-apoi vom avea altă vorbă.
la am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești…
