Doi iepurași
În mica lor căsuță din pădure, trăia fericită o iepuroaică cu cei doi iepurași ai săi. Într-o seară, iepurașii…
…Pufalb și Pufgri se pregăteau să meargă la bâlci.
Mămica lor, iepuroaica, le dădu cămășuțe noi .
– Una lui Pufgri…
… și una lui Pufalb.
Apoi luă copaia în care făcuseră baie iepurășii și ieși afară din casa.
—Vai, ce bine imi pare că mergem la bâlci! se bucură Pufalb. O să mâncăm turtă dulce! O să zburăm cu avionul!
Dar Pufgri nu asculta ce spunea fratele lui. El văzuse pe dulap borcanul cu dulceață la care poftea de mult.
– Pufgri, strigă Pufalb, Pufgri, nu se poate !
– Pufgri, ai s-o superi pe mămica, repetă Pufalb încercând să-l oprească.
Pufgri lovi borcanul.
Borcanul se rostogoli peste Pufalb.
Și căzu spărgându-se și mânjind pe nevinovatul iepuraș cu dulceață.
Pufgri, văzându-și isprava, coborî de pe dulap și, de frica pedepsei, fugi departe de locul cu pricina.
lepuroaica, care tocmai intra pe ușă , . .
… văzu pe Pufalb cu boticul plin de dulceață lângă borcanul spart, …
… iar pe Pufgri stând cuminte în celălalt colț al camerei.
– Așa, zise iepuroaica, supărată, Pufalb a vrut să fure dulceață.
Hai, Pufgri, tu ai fost cuminte, să mergem la bilci,…
… iar Pufalb să stea acasă.
Și supărată, îl închise pe Pufalb în casă cu zăvorul.
Și plecară la bâlci.
La bâlci, iepuroaica îi cumpără lui Pufgri turtă dulce.
Dar Pufgri nu putu să mănânce turtă dulce. El știa că nu fusese cuminte și nu merita darul.
Iepuroaica îl îndemnă pe Pufgri să se joace, să zboare cu avionul.
Pufgri se frământa. Îl chinuia fapta lui urâtă.
Își amintea de Pufalb care rămăsese acasă pedepsit pe nedrept, tocmai pentru că încercase să-l oprească să fură dulceață.
Pufigri nu mai putu să rabde și fugi de lângă maică-sa.
El alergă spre casă, la frățiorul lui.
lepuroaica, mirată, alergă și ea după Pufgri să vadă unde se duce.
Pufgri ajunse acasă, deschise zăvorul și . . .
…il văzu pe Pufalb stând supărat pe marginea patului.
— Pufalb, ți-am adus turtă dulce, zice Pufgri. Tu o meriți, e a ta ! Tu ești cuminte!
Pufalb, însă, nici nu vroia să se uite la el . . . îi întoarse spatele supărat.
Eu, continuă Pufgri, e urât ce am făcut, nu mai fac niciodată!
– Pufgri! strigă fericit Pufalb. Ce bine îmi pare că ți-ai recunoscut greșeala!
Și cei doi iepurași se îmbrățișară .
Bucuroasă, iepuroaica se întoarse la bâlci cu amândoi iepuraşii.
Și au zburat cu avionul și Pufalb și Pufgri.
Și s-au dat în bărci.
S-au învârtit pe călușei.
Și s-au bucurat mult de toate frumusețile de la bâlci.
Au fost la un țap fotograf.
S-au fotografiat.
iar poza au pus-o acasă deasupra patului. Din ziua aceea, Pufgri n-a mai mințit niciodată .
Scenariu și desene de ION POPESCU GOPO