Studioul cinematografic ANIMAFILM prezintă :PUPĂZA DIN TEI
ADAPTARE DUPĂ Ion Creangă DE PROFESOR Constanța Bărbă PICTOR Floarea Liciu METODIST Prof. Elizabeta Viscu MONTA Monica Răduleț REDACTOR Lia Comăniță
Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi:
Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul arminesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?
Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un teiu foarte bătrân și scorburos.
Și numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pupl Pu-pu-pup “ des-dimineață, în toate zilele, de vuia satul.
Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând…
Mă abat pe la teiu, cu gând să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa;
Mă suiu încetișor în teiu care te adormea de mirosul floarei, bag mâna în scorbură …
Și când aproape să scot pupăza afară, nu știu cum se face, că mă sparii de creasta ei cea rotată, de pene, căci nu mai văzusem pupăză până atunci, și-i dau iar drumul în scorbură …
Apoi mă dau jos, caut o lespede potrivită, și astup gura scorburei, cu gând c-a ieși ea de undeva, până m-oi întoarce eu din țarină.
După aceea pornesc repede cu demâncarea la lingurari cărora li se lungise urechile de foame … Și scăpând eu cu obraz curat …
…mă abat iar pe la teiu, ma suiu într-însul… Atunci ieu lespedea cu îngrijire, bag mâna și scot pupăza vlăguita de atâta zbucium;
După asta vin acasă, leg pupăza de picior c-o ață și-o îndosesc în pod prin cele putini hârbuite.
Însă a doua zi după asta, iaca și mătușa Măriuca lui moș Andrei vine la noi, c-o fălcă-n ceriu și cu una-n pământ și se ia la ciondănit cu mama din pricina mea:
— Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure lon pupăza care ne trezește des-dimineață la lucru de atâția ani?
Și acum văd eu că avea mare dreptate mătușa, căci pupăza era ceasornicul satului.
— Ce spui, cumnată?! Da’ că l-aș ucide în bătaie, când aș afla că el a prins pupăza, s-o chinuiască.
Eu … cum aud unele ca aceste, iute mă suiu în pod, …
… umflu pupăza de unde era, sai cu dânsa pe sub streașina casei și mă duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând.
Și cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta țanțoș printre oameni, de colo până colo, cu pupăza-n mână;
— De vânzare-ți e găinușa ceea … mai băiete ?
— De vânzare, moșule !
— Și cât cei pe dânsa ?
— Cât crezi și dumneata că face !
— la ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască !
Și cum i-o dau în mână … se face a o căuta de ou și-i dezleagă frumușel ața de la picior; mi-o aruncă-n sus, zicând:
„laca poznă, c-am scăpat-o !“
Pupăza zbrr! pe o dugheană și, după ce se odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești …
Eu, atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea …
Și mă băgam în ochii moșneagului, și făceam un tărăboiu, de se strânsese lumea ca la comedie împrejurul nostru;
— Apoi bine că știu a cui ești, măi țică! Ian stai oleacă, să te duc eu la tată-tău …
Toate ca toatele, dar când am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura.
Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni, și unde am croit-o la fugă spre Humulești, uitându-mă înapoi, să văd nu mă ajunge moșneagul ?
„Bine ar fi s-o pot scoate la capăt, măcar așa, cu mama și cu mătușa Măriuca”: gândeam eu.
Și când ajung acasă, aflu că tata și mama erau duși în târg;
Și cum îmi spuneau ei îngrijiți, numai ce și auzim cântând în teiu: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!”
Și a doua zi mama pofti la masă pe mătușa Măriuca și-i zice cu dragă inimă:
— Doamne, cumnățică – hai, cum se pot învrăjbi oamenii din nimica toată …
SFÂRȘIT reeditare 1979
