Studioul cinematografic ANIMAFILM prezintă :

PUPĂZA DIN TEI

ADAPTARE DUPĂ Ion Creangă DE PROFESOR Constanța Bărbă PICTOR Floarea Liciu METODIST Prof. Elizabeta Viscu MONTA Monica Răduleț REDACTOR Lia Comăniță

Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi:

… mă abat iar pe la teiu, mă sui într-insul … Atunci ieu lespedea cu îngrijire, bag mâna și scot pupăza vlăguită de atâta zbucium;

Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un teiu foarte bătrân și scorburos.

Și numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pupl Pu-pu-pupl“des-dimineață, in toate zilele, de vuia satul.

Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demincare în țarină, la niște lingurari, …

Și pornind eu cu demincarea, numai ce și aud pupază cintind …

Mă abat pe la teiu, cu gând să prind pupază, căci aveam grozavă ciudă pe dânsă;

Mă sui încetișor în teiu care te adorme de mirosul florii, bag mina în scorbură …

Și cînd aproape să scot puța afară, nu știu cum se face, că mă sparii de creasta ei cea rotată, de pene, căci nu mai văzusem pu-pază pînă atunci, și-i dau iar drumul în scorbură …

Apoi mă dau jos, caut o lespede potrivită, și astup gura scorbur ei, cu gând c-a ieși ea de undeva, pînă m-o întoarce eu din țarină.

După aceea pornesc repede cu demincarea la linguari cărora li se lungise urechile de foame … Și scăpind eu cu obraz curat …


După asta vin acasă, leg pupaza de picior c-o ață și-o indosec în pod prin cele puțini hârbuite.

Însă a doua zi după asta, iaca și mătușa Mariuca lui moș Andrei vine la noi, c-o fălcă-n ceriu și cu una-n pământ și se ia la ciondănit cu mama din pricina mea:

— Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure lon pupăza care ne trezește des-dimineață la lucru de atâția ani?

Și acum văd eu că avea mare dreptate mătușa, căci pupăza era ceasornicul satului.

— Ce spui, cumnată?! Da’ că l-aș ucide în bătaie, când aș afla că el a prins pupăza, s-o chinuască.

Eu … cum aud unele ca aceste, iute mă sui în pod, …

… umflu pupază de unde era, sai cu dinsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor, s-o vind.

Și cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta atât de pinter oameni, de colo până colo, cu pupază-n mână;

— De vânzare-ți e găinușa cea … mai băiete ? — De vânzare, moșule ! — Și cit cei pe dînsă ? — Cît crezi și dîmneata că face ! — la ad-o-ncoace la moșul, s-o drămătuiască !

Și cum i-o dau în mână … se face o cauză de ou și-i dezleagă frumușel ata de la picior; mi-o aruncă-n sus, zicând: „laca pozna, c-am scăpat-o !“

Pupaza zbrr! pe o dugheanăși, după ce se odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești …

Eu, atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea …

Și mă băgam în ochii moșneagului, și făceam un taraboi, de se strânse lumea ca la comedie împrejurul nostru;

— Apoi bine că știu a cui ești, măi țică! Ian stai oleacă, să te duc eu la tată-tău …

Toate ca toatele, dar cind am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura.

Apoi încet-încet m-am furișat pânte oameni, și unde am croit-o la fugă spre Humulești, uitindu-mă înapoi, să văd nu mă ajunge moșneagul ?

„Bine ar fi s-o pot scoate la capăt, măcar așa, cu mama și cu mătușa Mariuca”: gândeam eu.

Și când ajung acasă, aflu că tata și mama erau duși în țirg;

Și cum îmi spuneau ei îngrijiți, numai ce și auzim cântând în teiu: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!”

Și a doua zi mama pofti la masă pe mătușa Măriuca și-i zice cu dragă inimă:

— Doamne, cumătița – hai, cum se pot învraji oamenii din nimica toată …

SFÂRȘIT reeditare 1979