Un mincinos stând odată zice altui mincinos:
– Prietene, vezi tu turnul acela ’nalt și luminos?
– Da, acesta îi răspunse, și iar îl întrebă el:
– Dar vezi tu tocmai în vârful lui cum umblă un șoricel?
– Ce mai minciună cu coarne, zice prietenul său,
Că eu abia zăresc turnul, necum șoricelul tău;
Însă îl aud prea bine cum umblă-n tropot încât
Parc-ar bubui toba și-ar avea clopot la gât.
– Te cred, acela-i răspunse, văzându-se înfundat,
Fiindcă nu-și găsi omul cu minciuni de înșelat.
După proverbul ce zice:
A umblat cât a umblat,
Dar acum i s-a ’nfundat.
