
POVESTEA PORCULUI după banii cu același nume de Ion Creangă

Cică a fost odată un moș și o babă, albi ca iarna, dar amărâți și posomorîți ca vremea rea, că nu aveau și ei măcar un copil la bătrânețe.

Într-o zi, satul de atâta singurătate, moșul, sfătuit de babă, porni la târg, cu gândul să aducă acasă și să înfieze prima viață ce i-o ieși în cale.

Merse moșul ce merse și numai ce iată că vede o scroafă cu purcei. Cum îl văzu pe moșneag, scroafa o luă la fugă cu purceii după ea.

Numai unul, mai mic şi fără putere, rămase in urmă. Moşul nu mai stăt pe gânduri şi-l bagă în traistă, să-l ducă babei lui.

-laca, măi băbuță, ce odor ți-am adus, zise moșul intrând. Baba însă nu mai putea de bucurie.

Spală purcelul, îi dădu de mâncare și-l îngriji cum știau ea mai bine. Iar purcelul creșcu și se făcu frumos, nevoie mare.

Intr-o bună zi, moșul se întorse de la târg cu vestea că împăratul a dat de știre în toată lumea că a hotărât să-și mărite fata , . . .

…dar numai cu acela care se va pricepe să-i facă de la casa lui si pâna la palatul domnesc un pod de aur pardosit cu nestemate. Iar acela care va îndrăzni s-o ceară pe domniță și nu va izbuti să facă podul, aceluia pe loc i se va tăia capul. Și cică o mulțime de feciori de crai și de împărați fuseseră omorâți fără cruțare din cauză că nu putuseră face podul.

Dar pe cind vorbea moșul așa, numai iaca și purcelul că prinde glas și spune că el va face podul. Moșul se minunează, dar neavând încotro o porni spre palat cu purcelul.

Cind auziră de una ca asta, împăratul, împărăteasa și toți curtenii se minunără grozav.

Dar a doua zi, ce să vezi? O minuneție de pod se întindea de la curtea domnească și până la bordei, care se prefăcuse într-un palat măreț.

Împăratul nu avu incotro și dacă văzu că trebuie să-și dea fata după feciorul moșului, a doua zi, o și trimise la palatul mirelui.

Fata împăratului se obișnui repede cu noua ei viață. Purcelul toată ziua se învârtea prin casă,…

…iar in fiecare seară, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat nespus de chipeș.

Intr-o zi, soția lui, mergând să-și vadă părinții, ii spuse taina maică-si și aceasta o învață că într-o noapte să dea foc pielii de porc.

Tinâra împărăteasă făcu întocmai. Dar deodată se văzu încinsă peste mijloc cu un cerc de fier, iar soțul ei, mustrând-o amarnic, ii spuse că…

…ea nu-l va reve dea decit atunci cind va găsi Palatul fermecat. iar pruncul lor se va naște numai cind el va face să plesnească cercul de fier de la mijlocul soției lui.

Când sfârși vorba, Făt-Frumos dispărut, iar o dată cu el palatul și podul de aur. Împărăteasa, luându-și o bocceluță cu de-ale gurii, porni în căutarea soțului.

Merse ea, drum lung și greu, prin pustietăți și prin arșiță, până ce ajunse la o căsuță. Intră să întrebe dacă mai e mult până la Palatul fermecat.

Stăpâna casei, o bătrânică blândă, îi spuse că nu știe unde e acest palat, dar o ospătă și-i dăruí o furcă de aur care torcea singură.

Și iar merse împărăteasa pînă ajunse la o altă bătrânică, sora celei dintii. Și aceasta o mihiu și-i dărui o virtelniță de aur care depăna singură.

In sfârșit, drumeța ajunse la sora mai mare a bătrânelor care o miluieseră. Dar nici ea nu știe să-i spună unde e Palatul fermecat.

Fiindu-i însă milă de suferințele bietei drumețe, chema toate ființele din jur, să le întrebe de nu știu cumva calea spre acest palat.

Și așa se găsi un ciocîrlan șchiop care spuse că el o poate conduce pe drumeață la Palatul fermecat, dar că până acolo e cale lungă.

iar bătrânica, luându-și rămas bun, dăruí drumeței o tipsie cu o cloște cu pui de aur.

Trecu, astfel, călătoarea cu călăuza ei peste mari și țări, pe tărîmuri neumblate, prin codri cu fiare sălbatice…

… pină ce, sleită de puteri, ajunsă în fața unui pod de aur care ducea la un palat minunat.


…o duse pe drumeată la stăpina sa, îngrijitoarea palatului, care-i ceru să-i vândă furca. Impărăteasa primi, dar rugă să fie lăsată noaptea în odaia împăratului.

– Făt-Frumos, întinde-ți mina peste mijlocul meu, să plesnească cercul ăsta de fier și să se nască pruncul nostru, se ruga împărațeasa lângă patul soțului ei.

Dar Făt-Frumos nu se trezi, căci îngrijitoarea palatului, o vrăjitoare afurisită, avusese grijă să toarne înainte de culcare niște prafuri de dormit în laptele ce-l bea împăratul. Această vrăjitoare era chiar scoarța cu purcei, pe care o întâlnise moșul odinioară. Cu vrăjitoarele ei îI prefăcuse pe stăpânul său într-un purcel slab și răpănos, nădăjduind că poate așa l-o sili să ia de nevastă pe una din fetele ei.

In zilele următoare, vrăjitoarea luă drumetei, pe același pret, virțelnita de aur și cloșca cu puie.

Dar in ultima noapte, un credincios al împăratului, aflind de înșelătoria vrăjitoarei și spunindu-i stăpânului său, acesta nu mai bău laptele, iar cind veni împărăteasa . . .

… se sculă și întinse mina spre mijlocul ei. Atunci, cercul de fier plesni …

… și indată împărăteasa născu un prunc de toată frumusețea.

Împăratul, după ce răsplăti pe credincioși, luă de la vrăjitoare odorile smulse cu viclesug de la soția lui. Apoi porunci…

…să lege de coada unei iepe pe vrăjitoare și un sac cu nuci. Și când începu ieapa a fugi, unde pica nuca pica și din cotoroanță bucată.

Apoi Făt-Frumos își chema părinții lui, ai soției și nenumărați oaspeți și făcură o petrecere fără seamăn, care poate mai ține și astăzi, dacă nu s-o fi sfârșit.

Sfârșit REEDITARE 1980