
PITICUL NAS-LUNG de Wilhelm Hauff

Trăia odată un sărman cizmar, care avea…

…o nevasta – Hanna, si un copil – Iacob. Toata ziulica, baiatul o ajuta pe mama sa in piata la vanzarea zarzavaturilor, si uite asa, traiau si ei de pe o zi pe alta, dar din munca cinstită.

Intr-o zi, in piata isi facu aparitia o batrana urata, care avea un nas foarte mare. Baba venise dupa niscava targuieli, si se opri tocmai…

…la taraba unde Hanna-zarzavagioaica si micul Iacob, isi vindeau marfa. Batrana incepu sa incerce una cate una verzele pe care cei doi le aveau la vanzare, dar nu facea altceva decat sa studieze marfa clatinand nemultumita din cap.

Baba bolborosea ceva despre o iarbă pe care nu o găsea la nicio tarabă, precum si de faptul că verzele acelea nu sunt prea grozave. În cele din urmă, micuțul Iacob o răsti ea, spundând că nu face decât să-i stricem marfa mamei sale, să-i să-ndepărteze pe toți clienții care ar mai fi vrut să cumpere de la ei, datoria faptului ca bătrâna isi băga nasul e-l lung, în toate verzele de pe tarabă. Cum auzi una ca asta, bătrâna izbucni într-un răs respingător, și îi spuse micuțului Iacob, că dacă îi place nasul ei, va avea ei unul pe măsură, care să-i ajungă pînă sub barbă.

Apoi batrana cumpara niste verze de la taraba Hannei, si o ruga pe aceasta sa-l lase pe micutul Iacob sa vina cu ea pana acasa, pentru o ajuta la caratul marfii, caci ea e slabita de puteri pentru o asemenea treaba. Hanna incuvinta, dar cu inima grea, caci o speria batrana cu infatisarea ei de vrajitoare.

Iacob si cu batrana mersera ei ce mersera, vreo trei sferturi de ceas, pana ajunsera intr-o mahala de la marginea orasului, in dreptul unei case ce arata ca vai de ea. Batrana se opri, scoase un cui ruginit si descuie usa.

Insa cand intra in casa, Iacob fu uimit sa vada cat de frumos arata pe dinauntru locuinta babei. Totul era foarte bine oranduit, iar podeaua stralucea pur si simplu de curatenie, fiindu-ti frica sa nu aluneci pe ea, de lucioasa ce era.

Baba striga catre slujitori sa-i aduca degraba papucii, iar in camera navalira niste cobai mici, carand de zor incaltarile batranei. Iacob se mira peste masura si de aceasta grozavie.

Apoi zgriputroaica il duse degraba pe micutul Iacob pana in bucatarie, unde…

….ii spuse sa lase jos cosul, caci era cu siguranta foarte greu, intrucat captainile de om, cantareau mult. Iacob ii spuse batranei ca mama sa i-a vandut varza, insa zgripturoaica ii puse pe baiat sa se uite mai bine in cos, si intr-adevar, copilul se inspirainta foarte, caci acolo se vedeau tigve omenesti.

Apoi navalira in bucatarie si alti slujitori ai batranei, iar acesta erau cobai si veverite, care…

…roboteau de colo-colo, pentru a o ajuta pe stăpâna lor. Aceasta, îi spuse micului Iacob să aștepte liniștit, până ce îi va pregăti ea o supă atât de bună, cum nu a mâncat în viața lui.

Si intr-adevar, cand supa fu gata, iar baiatul o gusta, simti ca aceasta are un gust foarte bun, mai ales ca batrana folosise o aroma cum nu mai intalnise pana atunci. Insa in scurt timp, pe Iacob il apuca somnul, si…

…adormind pe loc, visa ca devenise si el slujitor in casa batranei. In primii ani, Iacob nu era vrednic decat sa spele pe jos si apoi sa frece podelele pana cand acestea deveneau lucioase precum sticla. Apoi, cand…

…mai trecusera cativa ani, Iacob fu mutat la bucatarie, unde era foarte priceput, ca ucenic al slujitorilor batranei – veveritele-bucatar.

Dupa inca niste ani, Iacob devenise atat de bun in meseria de bucatar, incat el insusi alegea mirodeniile si ingredientele pe care le folosea in mancarurile sale, si nimeni nu-i mai dadea vreun sfat. Dupa vreo sapte ani petrecuti in slujba batranel, Iacob umbla prin camarele acestea, unde erau tinute ierburile ce dadeau tot felul de gusturi mancarurilor gatite de el, si gasind o planta, pe care mirosindu-o, i-audise aminte de aroma supei ce o mancase el, in ziua in care venise in casa zigriptoroaicei. Planta avea un miros foarte puternic, iar baiatul stranutsa si…

…tot atunci se termina si visul, caci se trezi brusc din somn. Iacob se gandi ca trebuie sa ajunga degraba la mama sa, si…

…pleca numaidecat din casa batrannei, unde nu mai intalni pe nimeni in drumul sau. Se gandi la visul sau ciudat, si…

…o porni in goana mare pe strazile orasului, catre piata unde se afla mama sa. Pe drum auzi tot felul de strigate batjocoritoare, adresate de oameni unui pitic ce avea un nas peste masura de mare, insa Iacob era foarte grabit sa ajunga la maica-sa si nu mai avu timp sa se uite si el dupa aratarea cu pricina.

Cand ajunse in piata, o vazu pe mama lui in fata cosurilor cu zarzavaturi, dar aceasta i se paru atat de trista, incat baiatulul nu stiu ce sa mai creada. Se apropie de ea, si…

…o intreba daca este suporata pe el, din pricina ca a lipsit atat de mult, fiind plecat sa o ajute pe batrana. Femeia nu inteleese la incept ceea ce spunea baiatul, pe care nici nu il recunoaste de alimente, iar atunci lacobi, si spune ca este fiul ei, cel plecat mai devreme din piata, pentru a o ajuta pe batrana. Atunci sarirea pe el si celelalte precepute, luandu-l la rost din cauza ca aceasta indrazneste sa-si bata joc de neconocirea bietei femei, careia i se fusesera rapiti unicul fiu in urma cu sapte ani, de catre o baba, nimeni alta decat Vrajitoarea cea Rea a lerburilor, si care venea prin tang odata la o suta de ani.

Cum auzi o asemenea minune, Iacob se gândi că poate mama lui e prea supărată ca să-l recunoască, si preocupetele îi tineau isonul, așa ca băiatul dădu fuga la taica-su, cizmarul, însă nici acesta nu îl recunosc.

Ba cizmarul facea chiar haz de nasul sau cel lung, si atunci Iacob ceru o oglinda, si privindu-se in ea, ramase mut de uimire. Intr-adevar, nimeni nu-l putea recunoaste, caci avea un nas atat de lung si coroiat, incat si el il inspaimanta de-a dreptul. Iacob isi dadu atunci seama ce se intampla in casa batranei nu fusese un vis, ci sapte ani de zile scursi din viata sa. De altminteri baitiul ramase un pitic pricajit, pentru ca Iacob cel adevarat, ar fi trebuit sa fie acum un flacau in toata legea.

Mahnit de cele intamplate, Iacob pleca din atelierul de cizmărie al tatălui său, si se gandi ce oare avea de facut mai departe, caci trebuia sa-si castige cumva existenta.

Pe oriunde mergea, Iacob era tinta batjocurilor tuturor, lucru ce il facea sa sufere foarte tare in adancul sufletului sau.

Deodata Iacob isi aduse aminte, ca in vremea petrecuta in slujba zgripturoaicei, invatase sa gateasca atat de bine, incat era neintrecut in acest mestesug. Atunci se duse la curtea printului acelui tinut, si ceru la poarta sa fie lasat sa-si incerce mestesugul de bucatar.


…incat fura servite de-ndata la masa printului. Acesta fu intr-atat de multumit de ospat, incat ceru sa-i fie adus in fata sa, mestereul care pregatise bucatelele acelea minunate.

Iacob fu de-ndata adus in fata Printului, care il felicita pentru mestesugul sau, spunandu-i ca de acum inainte va fi seful bucatariilor din palatul sau.

Si in scurt timp, toata lumea din palat il cunoscu pe Iacob – Piticul Nas Lung. Iar acesta, datorita mestesugului sau neintercut in arta mancarurilor, nu mai starngea batjocurile celor din jur, ba chiar era privit ca un personaj foarte important, ceea ce sa o spunem drept, chiar asa era.

Intr-o zi, Iacob – Piticul Nas Lung, care facea si cumparaturile necesare mancarurilor ce urmau a fi pregatite pentru masa Printului, lua din targ trei gaste mari si frumoase. Doua dintre ele faceau un zgomot asurzitor, dar a treia nu scotea niciun sunet, iar lui Iacob i se parea ca aceasta era foarte trista.

Piticul Nas Lung se apropie la un moment dat de gasca, si ramase uimit peste masura, atunci cand aceasta ii grai cu glas omenesc:

“Daca ma atingi cumva,/ eu te voi musca. Gatul de-mi vei taia,/In groapa te voi baka”.

Iacob ii promise atunci gastei ca nu ii va lua viata, si afla apoi de aceasta, ca numele ei este Mimi – fiica marelui Vrajitor Wetterbock. Mimi fusese transformata in gasca de catre o vrajitoare rea, dusa mana de moarte a tatalui ei. Apoi fusese indepartata de langa aceasta, care traia tocmai in insula Gotland, si adusa aici.

Iacob se imprietenise cu gasca, si spuse celor de la bucatarie ca nu o va taia imediat, ci o pastreaza pentru a o gati mai tarziu printului, intr-un fel deosebit. De altminteri Piticul nu ii dadea de mancare gastei ierburii, ci prajituri si dulciuri. Tot de la Mami, careia Piticul ii spusese ca fusesse el si vrajit la randul sau, Iacob afla, daca va gasi planta la care se gandise batrana zigripturoaica a lierburilor, atunci cand ii transforma in pitic, se va putea preface la loc, in ceea ce fusa inainte.

Intr-o buna zi, la curtea Printlului sosi un stapanitor vecin, prieten de-al acestuia.

Piticul Nas-Lung, fu chemat de-ndata la Printul – stapanul sau, si i se porunci sa gateasca pentru oaspetele nou sosit, cele mai bune mancaruri pe care le stia el. Ba chiar sa prepare “Placinta-Craiasa”, o delicatese deosebita, ce fusese pana atunce pregatita doar la masa stapanitorului vecin, de catre bucatarul acestuia.

Iacob se executa de-ndata, si pregati mancarurile si “Placinta-Craiasa”, ce fura servite apoi la masa celor doi stapaniitori. Oaspetele gusta din bucate, si le lauda gustul, numai ca ajungand la “Placinta Craiasa”, ii spuse Piticului ca nu a iesit la fel de buna ca cea preparata de catre bucatarii sai, pentru ca ii lipseste ingredientul de baza, si anume buruiana “Stranuta-cu-Placere”. Printul – stapanul lui Iacob se infurie, si ii poruncl Piticului sa pregateasca placinta asa cum trebuie in cel mai scurt timp, alminteri va fi vai si amar de viata lui.

Deznădăjduit, Iacob se retrase de la masa celor doi stăpânitori. Din nefericire nu știa cum arata buruiana aceea, și isi dădu seama ca zilele îi sunt numărate.

Dar Mimi, care se invârte pe acolo, îl văzu supărat și îl întreba care e pricina mâhnirii sale. Iacob îi povesti în amănunt toată tărăsenia, și atunci Mimi, îi spuse să nu-și facă griji, pentru că ea cunoaște bine planta respectivă, care crește…

…la umbra castanilor, in nopțile cu luna nouă. Cum lucrurile se petreceau tocmai în vremea aceea, Iacob era cu adevărat salvat, pentru că ieșind cu Mimi în parcul palatului,…

…gasca gasi numaiidecat planta “Stranutza-cu-Placere”. O culese cu ciocul de acolo, si…

…i-o dadu lui Iacob. Acesta o lua, si mirosind-o isi aduse aminte ca are aceeasi aroma ca si supa pe care i-o servise vrajitoarea in ziua cand il adusese in casa ei.

Si numaidecat, Iacob se preschimba intr-un tanar inalt si frumos, caci vraja se rupese in cele din urma.

Mimi nu mai putea de bucurie pentru ca prietenul ei, se transformase in Iacob cel ce ar fi trebuit sa fie. Il roaga pe Iacob sa o duca degraba la tatal ei, marele Wetterbock, si cum…

…pe tanar nu-l mai cunoaste acum nimeni, acesta iesi nestingherit din palat, si impreuna cu Mimi, o porni spre insula Gotland, acolo unde locuia vrajitorul.

Mare ii fu bucuria vrajitorului Wetterbock, atunci cand isi revazu fiica, careia avu grija sa-i redea infatisarea de odinioara. Si mare a fost si rasplata lui Iacob, care pleca din castelul vrajitorului incarcat cu o lada mare, plina de bogatii.

In cele din urma, Iacob se intoarce acasa la parintii sai, care il recunoscura pe loc ca fiind fiul lor, cel pe care il credeau pierdut pe veci, si traiara de atunci multi ani de zile, fericiti si bogati.

SFARSIT Сценарий Л. Вялкиной Редактор Т. Семибратова Художественный редактор А. Морозов Д-325-64 Студия ,,Диафильм”, 1964 г. Москва, Центр, Старосадский пер., д. № 7 Чёрно-белый 0-20. Цветной 0-30