
JACK SI VREJUL DE FASOLE (POVESTE POPULARA ENGLEZA)

Traia odată o văduvă sărmană, care avea un singur băiat, pe nume Jack. Jack era un băiat bun și harnic, care o ajuta pe maică-sa la treburile gospodărești.

După ce Jack termina treburile ce le avusese de îndeplinit, își scotea muzicuța și începea să cânte la ea. Lui Jack îi plăcea foarte mult muzica, căci aceasta avea darul să-l mai înveselească. Cu siguranță, că dacă el și cu mama sa ar fi trăit mai bine, muzica l-ar fi făcut cu adevărat fericit pe Jack

Într-o zi, la fereastra mamei lui Jack, apăru un bătrân cerșetor, care o rugă pe femeie să-l miluiască cu ceva de mâncare.

Mama lui Jack era o femeie bună la suflet, așa că, din puținul ce-l avea în casă, găsi ceva și pentru cerșetorul acela. Omul primi o bucată de pâine și o cană cu apă proaspătă de izvor.

După ce omul bău și mâncă, îi spuse mamei lui Jack că vrea să-i răsplătească bunătatea de adineauri.

Omul scoase dintr-un săculeț cinci boabe de fasole și i le dădu femeii. El îi spuse acesteia că boabele erau fermecate, dar de acest lucru se va putea convinge și singură, mai târziu.

Imediat după aceea, omul dispăru ca prin farmec.

Mama lui Jack nu mai știa ce să creadă. Până la urmă, femeia își zise că omul era, de fapt, un șarlatan, care dorea să-și bată joc de ea. Așa că aruncă boabele de fasole pe fereastră, iar apoi uită cu totul de cele întâmplate.

Veni și noaptea. Jack și mama sa se duseră la culcare și adormiră de-îndată.

La un moment dat, Jack se trezi din somn. De afară se auzeau zgomote ciudate, iar băiatul se cam speria. Însă, cum era foarte curios din fire, Jack își dori să afle ce anume se întâmplase.

Jack se duse la fereastră și văzu că în fața casei lor crescuse un vrej de fasole uriaș. Jack se miră de toate acestea și ridică privirea pentru a vedea până unde crescuse vrejul acela de fasole. Însă vârful vrejului nu se putea vedea, căci trecea dincolo de nori.

Jack se hotărî să urce pe vrejul de fasole, căci era foarte curios să afle până unde ducea acesta. Se cățăra el ce se cățăra, până ce…

…trecu dincolo de nori. Vrejul se oprea chiar acolo, iar Jack coborî după el. Băiatul putu așadar să vadă că putea merge și pe nori la fel de bine ca și pe pământ.

Jack observă că din nori se făcea mai departe un drum drept, care ducea cine știe unde. Jack o porni pe drumul acela și, după ce merse o bună bucată de drum,…

…ajunse in fata unei case uriașe. Jack era atât de mic față de casa aceea, încât s-ar fi putut strecura pe sub ușa de la intrare, fără sa se aplece prea mult. Ceea ce Jack și făcu, întrucât băiatul era curios să vadă cine trăia în casa aceea.

Odată ajuns în interiorul casei, în care nu se găsea nimeni la acel ceas, Jack nu mai contenea să se mire. Toate lucrurile aflate acolo erau parcă lucrate pe măsura unor uriași. Jack privi mai bine podeaua încăperii și se înspăimântă. Acolo se aflau o grămadă de oase, probabil rămășițele unui ospăț. Băiatul înțelese că nimerise în casa unor căpcăuni, iar frica îl cuprinse și mai tare. Însă Jack nu-și pierdu cumpătul și se uită după un loc prielnic pentru ascunzătoare.

Jack se ascunse la timp într-o oală aflată pe podeaua încăperii, căci stăpânul casei – căpcăunul – tocmai intră pe ușă. Căpcăunul adusese cu el și mâncarea pentru acea zi: trei viței mari și grași, pe care îi purta agățați la brâu. Însă, de cum intră în încăpere, căpcăunul simți miros de om, iar foamea îl cuprinse și mai tare. Pentru că se știe foarte bine, căpcăunul consideră carnea de om drept o adevărată delicatesă.

Cand nevasta capcaunului intra si ea in incapere, barbatul ei o intreba daca nu simte miros de om. La inceput, nevasta capcaunului ii raspunde lui barbatul-sau ca nu simte niciun miros de om. Acesta crezu insa ca femeia vrea sa-l duca de nas, si sa pastreze delicatesele numai pentru ea. Jack, care statea nemiscat inauntrul oalei, aproape ca murea de frica celorlalte. Cei doi capcani se ciorovaila o buna bucata de vreme, insa dupa ce nevasta capcaunului adulmeca si ea mirosul lui Jack,…

…ii spuse lui barbatul-sau ca acesta avea dreptate – un om se afla acolo. Cei doi se pusere pe cautat, si scotocira prin toate colturile incaperii.

Jack, care in vremea asta statuse cu sufletul la gura, avu noroc si nu fu gasit in ascunzatoarea lui. Cei doi capcauni se saturara sa-l tot caute prin incapere, asa ca se hotarara sa manance cei trei vitei, pe care barbatul ii adusese cu el.

Zis si facut. Dupa ce ospatul se incheie, capcanu tot nu-si recapata buna dispozitie. Simtea el ca fusese cumva pacalit. Asa ca ii porunci lui nevasta-sa, sa-i aduca harpa fermecata, pentru a se mai inveseli.

Femeia il asculta, si aduse, din camera alaturata, harpa fermecata. Harpa era din aur masiv, si canta de una singura. Cei doi capcuni se inveselira, pentru ca harpa canta foarte frumos. Chiar si Jack o auzi din ascunzatoarea lui, si-si spuse c-ar da orice sa puna mana pe ea.

Dupa ceva vreme, capcanuul fu cuprins de somn; probabil era ametit de cat vin bausera, sau poate ca harpa fermecata il adormise cu cantecul ei. Nevasta-sa pleca din incapere, iar…

…Jack iesi din ascunzatoare, si se apropie tiptil de harpa fermecata. Harpa era destul de usoara, iar Jack se gandi ca o putea lua cu el si duce acasa, la maica-sa.

Cum capcaunul dormea dus, Jack inhaata harpa si fugii cat putu de repede. Insa harpa incepu sa strige catre capcaun, ca cineva incearca sa o fure,…

…iar acesta se trezi numaidecat. Vazandu-l pe Jack cum fuge cu harpa fermecata, capcaunul se lua de-ndata dupa el.

Jack ajunse la vrejul de fasole, si incepu sa coboare spre pamant.


Vazand ca Jack ii scapa din gheare, capcaunul se hotari s-o porneasca dupa el, de-a lungul vrejului de fasole.

Jack cobori ce cobori, si ajunse cu bine in curtea sa.

Insa cand baiatul privi in sus, vazu cu groaza cum capcaunul se tinea in continuare dupa el.

Jack nu-si pierdu cumptatul, si luand degraba o toporisca, reteza tulpina vrejului de fasole.

Vrejul se prabusi, iar odata cu el si capcaunul, care astfel isi gasi sfarsitul.

Toata lumea din satul lui Jack fu foarte bucuroasa, caci Capcanuul acela le provoca de-a lungul timpului multe pagube, furandu-le vițele din ograda.

Jack scoase atunci harpa fermecata, si o ruga sa cante ceva vesel. Harpa incepu o melodie saltareata, iar oamenii prindera a dansa in jurul ei. Si toti erau cuprinsi de voie-buna, caci harpa canta minunat.

Jack si cu mama sa au trait in belsug de-atunci inainte, pentru ca harpa fermecata le-a adus noroc. Si daca n-or fi murit, inseamna ca mai traiesc si astazi.

SFARSIT