Iancu Jianu
Haiducii erau luptători pentru dreptatea norodului asuprit. Nemaiputând răbda împilarea, fugiseră de prin sate si se adunaseră în codri. De acolo, înarmați, atacau casele boierești, luau avutul bogătanilor şi-l împărțeau la săraci.
Una din cele mai vestite căpetenii de haiduci a fost Iancu Jianu. A trăit între anii 1787 și 1842. Era oltean, din Caracal, din familia Jienilor. Era îndesat, rumen la față, ras și cu mustață deasă și scurtă.
Iancu Jianu era bine înarmat: la brâu purta pistoale și un cuțit cu prăsele de os și pușcă în mâna dreaptă. Avea o sabie pe care o mânuia cu strășnicie.
La început Iancu Jianu s-a bizuit numai pe șase haiduci.
Dar, în curând ajunge la 30–40 de haiduci și cu ei umple codrul; atacă pe boieri și seamănă pretutindeni dreptate.
Iancu Jianu și ceata sa luptau împotriva turcilor care treceau Dunărea.
Era în vremea domniei lui Ioan Caragea in Tara Românească, prin anul 1812. Se trimiteau potere prin codri să-i prindă pe haiduci. Iancu Jianu împreună cu 7 tovarăși ai săi sunt prinși și aruncați în temniță.
Haiducul nu se teme de temnițele stăpânirii. Le spunea la ceilalți că într-o bună zi vor vedea iar lumina soarelui.
Iancu Jianu pune la cale să fugă și, după ce omoară pe oamenii stăpânirii care-l păzeau, fuge împreună cu alți haiduci, înapoindu-se în codru.
In anul 1814 Iancu Jianu și haiducii săi atacă poștalionul care mergea de la Craiova la București.
Haiduc vestit a fost și sârbul Nicolae Abraș. El și ceata lui se întovărășesc cu Iancu Jianu, ca să lupte împreună pentru dreptate.
Speriat de faptele haiducilor, domnul țării trimite o oaste numeroasă împotriva haiducilor.
Abraș este prins și azvârlit în ocna de la Telega.
La scurt timp de la prinderea lui Abraș, Iancu Jianu împărțășește soarta prietenului său.
Vestitul lancu Jianu n-a stat mult nici la ocnă. El a reușit să scape și fuge iar în codru.
În 1816 Iancu Jianu atacă ocna de la Telega și după o luptă înverșunată reușește să-l scape pe Abraș.
Abraș nu s-a bucurat mult timp de libertate căci a fost ucis prin înșelăciune la Calafat.
După moartea lui Abraș, lancu Jianu a fost prins și adus în lanțuri la București, unde este condamnat la moarte prin spânzurătoare.
În fața spânzurătorii, Iancu Jianu sta neînfricat și striga la oamenii stăpânirii: netrebnicilor!
O tânără, Sultana Gălășescu, din suita fiicei lui Caragea-vodă, domnița Ralu, promite că îl va lua de bărbat pe Iancu Jianu. Și cum era obiceiul, Iancu Jianu e iertat de spânzurătoare.
Bucuroși că lancu a scăpat, haiducii îl poartă pe brațe și pornesc din nou să haiducească, pentru dreaptea norodului.
Numele lui Iancu Jianu este aproape legendar. Faptele lui i-au rămas cântate de baladă, etern, în inima poporului: „N-ați auzit de-un Jian, De-un Jian, de un oltean, Care îmblă prin păduri Cu doisprezece panduri, Şi pîndește la strîmtori De despoaie negustori, Şi tot prinde la boieri De-i curăță de averi!”
