DICK WHITTINGTON SI PISICA LUI
Era odată un băiat orfan de mamă și de tată, pe care îl chema Dick Whittington. Dick era foarte sărac, și deseori nu avea ce mânca.
Dick locuia într-un sătuc, și tot mergând de colo-colo, auzi că la Londra lucrurile stau așa de bine, încât aurul se găsește peste tot pe străzi, doar să întinzi mâna și să-l culegi de pe jos.
Lui Dick nu-i veni să creadă o asemenea minunăție, însă peste tot pe unde mergea, oamenii vorbeau numai despre acest lucru.
Așa că Dick se hotărî să o pornească și el degrabă spre Londra. Băiatul își făcea socoteala că aurul ce-l va găsi acolo va pune capăt sărăciei în care trăia.
Pe drum, Dick întâlni un prieten de-al său, un căruțaș, care îl invită să se suie alături de el, pentru a ajunge mai repede la Londra.
Zis și făcut. Dick se sui în căruță și ajunse la Londra foarte repede. Odată intrat în oraș, Dick se minună de clădirile frumoase și de mulțimea de oameni care se aflau pe străzi. Însă, observă un lucru care îl întristă. Nicăieri pe străzi nu se găsea aurul mult visat, ba mai mult, și la Londra erau oameni săraci cu duiumul, întocmai ca el.
Dick ceru câțiva gologani de la oamenii bogați care treceau pe acolo, căci băiatul simțea cum îl slăbesc puterile din cauza foamei. Însă majoritatea oamenilor întâlniți de Dick erau nepăsători la rugămințile băiatului.
Dick nu se mai putu ține pe picioare și leșină pe treptele unei case, aparținând unui negustor. Bucătăreasa acestuia, o femeie rea la suflet, îl ocărî pe Dick, spunându-i că este un vagabond de rând și că ar face bine să plece cât mai repede de acolo.
Tocmai atunci, apăru și negustorul, care, fiind un om bun la inimă, se milostivi de Dick și îl luă sub oblăduirea sa.
Dick primi o slujbă în bucătăria negustorului. Băiatul muncea foarte sârguincios, în schimbul hranei și adăpostului primite în casa negustorului.
Însă Dick mai trebuia să îndure bătăile primite de la bucătăreasa, care îl pizmuise încă din prima zi pe băiat. Când fiica negustorului, Alice, se nimerea în preajmă, aceasta îi lua mereu apărarea lui Dick, iar băiatul reușea astfel să scape de loviturile de mătură ce le-ar fi primit din belșug.
Coșmarul lui Dick nu se oprea însă aici. Băiatul dormea într-o cameră din mansarda clădirii negustorului, care era întesată cu șoareci și șobolani. Aceștia nu-i dădeau deloc pace lui Dick, pe care încercau să-l muște de nas în timp ce dormea. Vă închipuiți că, în aceste condiții, băiatul nu apuca deloc să se odihnească așa cum trebuie.
Însă Dick era un băiat de ispravă, și nici o muncă nu i se părea grea sau înjositoare. Pentru câțiva bănuți, Dick lustruia încălțările oamenilor bogați din Londra, și astfel agonisi în scurt timp o sumă de care putea dispune după voia sa.
Cu banii aceia, Dick merse în târg și-și cumpără de acolo o pisică. Pisica aceea era însă pricepută în prinsul șoarecilor și șobolanilor, așa că băiatul făcu o afacere bună.
În scurt timp, pisica lui Dick prinse toți șoarecii și șobolanii din casa negustorului, iar băiatul putu și el să se odihnească noaptea în pace.
Într-o zi, negustorul îi chemă pe toți servitorii și le spuse că se pregătește de o lungă călătorie, tocmai în celălalt capăt al lumii. Acolo, mărfurile care în Anglia păreau cu totul obișnuite puteau să aibă o mare căutare, căci străinii aveau cu totul alte obiceiuri decât aici.
Negustorul le spuse servitorilor săi să-i încredințeze fiecare ce mărfuri vor dori, iar el le va vinde acolo și le va aduce înapoi întreaga sumă de bani primită în schimbul lor.
Dick dori și el să trimită o marfă cu corabia negustorului, însă băiatul își dădu seama că nu are nimic de vândut. Însă Alice îl sfătui pe Dick să-și vândă pisica, și poate astfel va avea și el ceva de câștigat.
Zis și făcut. Dick îi dădu negustorului pisica lui, iar acesta îi făgădui băiatului să-i aducă înapoi întreaga sumă de bani pe care o va primi în schimb. Însă, după plecarea negustorului, traiul lui Dick în casa acestuia deveni de nesuportat, din pricina bucătăresei, care îi făcea zilele mai amare băiatului. Pe deasupra, șoarecii și șobolanii apăruseră din nou, căci pisica lui Dick plecase din casa negustorului, așa că flăcăul se afla în cea mai neagră dispoziție.
Din această pricină, Dick se hotărî să plece încotro va vedea cu ochii, întrucât considera că oriunde în lume ar fi mai bine decât aici.
Dick se pregătea să părăsească metropola, când clopotele prinseră a bate, iar băiatului i se păru că aude următoarele cuvinte, rostite tainic: „Dick Whittington, ales de trei ori Primar al Londrei!”.
Când dangătul clopotelor încetă, Dick hotărî să se întoarcă în casa negustorului, bucuros să îndure oricâte chinuri, pentru a fi răsplătit în final cu o asemenea cinste.
În vremea asta, corabia negustorului poposi în celălalt capăt al lumii, iar oamenii de acolo se bucurară nespus, văzând atâtea minunății aduse din Anglia. Negustorul oferi câteva daruri poporului vizitat, iar lucrul acesta stârni o puternică impresie printre cei de acolo.
Atât de laudabilă fu pilda dată de către negustor, încât Regele acelei țări îl pofti pe englez în palatul său, oferindu-i toată cinstea cuvenită unui oaspete ales.
Însă, când sosi ora ospățului, șoarecii și șobolanii năvăliră ca din senin și isprăviră într-o clipă toate bucățelele de pe masă. Văzând una ca asta, negustorul povesti celor de acolo despre pisica lui Dick Whittington, ce-o avea la el pe corabie.
Când Regele acelei țări auzi de la negustor ce minuni făcuse pisica aceea în casa lui, se oferii să-i plătească aceasta de trei ori greutatea ei în aur, pentru a o păstra la el la palat. Acest lucru, dacă pisica își va dovedi iscusința și aici. Negustorul primi târgul.
Când pisica fu adusă la palat, Regele ordonă din nou să se aștearnă masa. Șoarecii și șobolanii năvăliră ca din senin, iar pisica se năpusti ca un fulger asupra lor. În câteva clipe, în încăpere nu mai rămăsese nici o urmă de șoareci sau șobolani. Pisica îi dovedise pe toți, chiar dacă o parte dintre aceștia începuseră să fugă din calea ei.
Regele se încredință de faptul că negustorul spusese adevărul și opri pisica la palat, în schimbul unei cantități de aur, cântărind de trei ori greutatea ei.
Când negustorul se întoarse înapoi la Londra, îi oferii lui Dick Whittington tot aurul primit de la Rege. Acesta se bucură nespus, căci devenise și el un om bogat.
Imediat după aceea, Dick își dori să devină un bărbat instruit, iar negustorul îi oferi bucuros primele cunoștințe din domeniul navigației. Dick și-a continuat mai apoi studiile și a ajuns, în cele din urmă, un om foarte înțelept și priceput în mai multe domenii. Tânărul avea acum o cu totul altă percepție asupra vieții, dar nu uita deloc faptul că fusese cândva un băiat sărac.
Când Dick și Alice crescură mari, tânărul o ceru în căsătorie pe fiica negustorului, iar aceasta își dădu pe loc consimțământul. Alice îl îndrăgise pe Dick încă din copilărie, iar băiatul o iubea la rândul său pe tânăra domnișoară.
Banii pe care Dick i-a obținut din vânzarea pisicii au fost, în mare parte, oferiți săracilor, ceea ce a dovedit faptul că tânărul nostru avea o inimă de aur. În urma acestei uriașe dovezi de generozitate, poporul din Londra l-a ales pe Dick Whittington primar al orașului. Dick Whittington a fost atât de destoinic în rolul de primar al Londrei, încât s-a bucurat de această cinste de trei ori la rând. Dick Whittington a cerut un tablou reprezentând-o pe pisica lui, iar acesta a fost pus la mare cinste.
Iar pisica lui Dick, acum pisica Regelui acelei țări îndepărtate, a avut urmași pe măsură, care prindeau șoarecii și șobolanii ori de câte ori aceștia se aflau în preajmă.
SFARSIT
