BRISTENA, FIICA DACILOR Adaptare după povestirea cu același titlu de D. SAVA
Povestea Bristenei este povestea războaielor dintre daci şi romani.Că s-a dus vestea despre bogățiile țării ăsteia. Şi pe împăraţii romani nu-i mai încăpea pământul. Aşa au pornit cu război peste țărișoara lui Decebal.
Dacii îi aşteptau pe romani în cete prin munți.
Unde or fi duşmanii? şi-a întrebat un taraboste ceata lui.
– Eu am să aflu, zice Bristena, fetița unui luptător.
A luat cu ea doi berbeci şi s-a apropiat de tabăra duşmanilor.
-De unde ai berbecii?
-Din turmă!
-Să ne arăţi turma! au strigat ostaşii.
Şi Bristena a adus cu ea o sută de ostaşi romani, prin Cheie, spre fundătura Velii, unde s-au trezit înconjurați de daci.
A adus viteaza fetiţă şi restul oştirii romane, amăgind-o că o conduce către muntele Bulzul de Aur. Dacii au coborât din munţi şi au prins pe duşmani ca într-un cleşte.
Dar iată că tatăl Bristenei a fost prins şi dus în robie, alături de alți luptători daci.
-Vreau să-l scap!,i-a zis fetița tarabostelui.
Fetița s-a îmbrăcat băieţeşte şi a pornit să pască vițelușii. Așa a ajuns păstor şi la ciurda de vite a romanilor.
Într-o zi a văzut un şir de robi mânați din urmă către muntele de aur. Printre ei era şi tatăl ei.
Noaptea. Fetiţa s-a strecurat până la ai ei. L-a îmbrăcat pe tatăl său în haine romane.
Şi aşa, în chip de ştafetă romană, taică-său i-a eliberat pe toţi robii, ce s-au înfundat grabnic în codrii Uzii.
Războiul a împuţinat luptătorii daci. Bristena a strâns copiii de prin sate.
Ce să faceţi voi? a întrebat-o tarabostele.
– Îi ducem pe duşmani pe povârnişul celălalt, iar voi îi luaţi din urmă.
Romanii au zărit din depărtare copiii; crezând că sunt ostaşii daci, s-au năpustit către ei. Dacii i-au măcinat din urmă.
Într-o noapte, fetița s-a strecurat în cortul comandantului romanilor, i-a luat scutul şi sulița, lăsindu-i vorbă: ‘Să vii după ele!’
Altă dată le-a dezlegat, noaptea, caii de la iesle şi le-a dat drumul prin pădure.
– Bristena! Să mi-o aduceți! a urlat comandantul roman, care aflase de isprăvile fetiţei.
Bristena a fost prinsă. În cale s-a ivit deodată Baba de piatră din munți. Ea a dat fetiței să bea un strop de apă. Apoi Baba s-a făcut nevăzută.
-Tu eşti Bristena? a întrebat-o romanul.
Eu, a răspuns fetița fără frică.
ţi-a venit şi ţie rândul să ţi se reteze capul!
De nouă ori au încercat să-i taie capul, dar săbiile se frângeau. Fetița băuse apă din ulciorul fermecat al Babei de piatră din munţi.
Au trimis-o la Roma.
De piatră? s-a mirat împăratul.
La noi toți oamenii sunt tari şi neclintiţi ca pietrele, a spus fetiţa
Romanii i-au învins pe daci. Le-au cucerit țărișoara. Au strâns bărbaţi, femei şi copii pe drumul fără capăt al robiei.
Baba de piatră din munţi a zvâcnit din adăpostul ei, proptindu-se în calea duşmanului.
Vreau înapoi copiii!
A dat în schimbul lor care de aur din Peştera Preuşa, a Bogzuțului şi a Bedeleului. Romanii nu s-a mulţumit.
Le-a dat atunci tot muntele Bulzul de Aur. Copiii au fost puși să sfarme muntele în pietre mărunte de aur şi să le încarce în care.
Văzând lăcomia şi răutatea cuceritorilor, Baba a făcut un semn cu mâna ei uscată şi copiii au împietrit.
Generalul roman s-a făcut şi el pietroi, aici la poalele muntelui de aur. Numai ochii şi limba nu i-au împietrite.
Să-mi întorci din robie pe toți tații și pe toate mamele copilaşilor, i-a cerut Baba.
S-au întors cu toții din robia romanilor. Baba despietrise copiii. L-a despietrit şi pe general, lăsându-l să se ducă în țara lui.
Vremea a dăltuit în piatră o sarică cu glugă ce pare din depărtări o femeie. Lumea îi spune Baba.
Se zice că odinioară femeile îi duceau mâncare, i-o așezau la picioare şi se depărtau uşor să nu le simtă.
Unii au surprins piatra întorcând capul după trecători.
Se zice că a avut foarte mulți copii. Cine sint oare aceşti copii, dacă nu vitejii pui de daci, printre care şi îndrăzneața Bristena?
Povestea Babei de piatră din munţi a existat numai în închipuirea oamenilor.
Dar povestea Bristenei este cea mai adevărată dintre poveşti. Fetița a trecut prin aceste locuri ca o floare prin primăvară, dar faptele ei vor rămâne mereu.
De atunci îşi deapănă spicele grele, în fiece vară, fermecătoarea poveste a Bristenei, fiica nemuritorilor daci. Spun spicele că povestea Bristenei este povestea războaielor dintre daci şi romani.