STUDIUL CINEMATOGRAFIC ANIMAFILM prezintă

AVENTURILE BARONULUI von Münchhausen ecranizare după povestirile lui GOTTFRIED AUGUST BÜRGER

Scenariu: ELISABETA LALIER Desene: ARTIN BADEA Montaj: VIORICA MARCU

Vi se vor părea poate basmele uimitoarele călătoriile și aventuri, pe uscat și pe apă, ale Baronului von Münchhausen. Ascultați-le așa cum obișnuia să le povestească el însuși, la un pahar de vin, prietenilor săi…

Călătoriile, cu aventurile inerente, au însemnat întotdeauna pentru mine suprema satisfacție. Drumețind prin Europa, întrezisem într-o seară printre arborii întunecați ai unui codru…

Vinasesem toată ziua, Aveam tolba plină și isprăvisem toți plumbii, când, pe cărarea din fața mea, apăru un cerb splendid, cel mai măreț pe care-l zăriserăm vreodată.

Nevrînd să pierd acest prilej fericit, dar nemaivînd gloante, încărcai în grabă pușca cu pulbere, adăugai un pumn de simburii de cireșe și slobozîi încărcătura în fruntea cerbului care, însă, dispărû în noapte.

Trecuseră doi ani și vînăm pe aceleași cărări umblate și neumblate ale codrului, cînd, în același loc, îmi ieși în cale un cerb purtînd semeț, între coarne, un cireș bogat.

Mă veți înțelege că l-am dobărât cu un foc, că m-am ospătat minunat și că, lângă friptură, băutura de cireșe a fost reconfortantă.

Altă dată, am trăit o ciudată aventură vânătorească. De la fereastra camerei mele am zărit, într-o dimineață, helegeșul acoperit cu rațe sălbatice.

Vrând să poftesc la masă mai mulți prieteni, m-am înarmat cu o bucățică de slănină legată la capătul unei sfori lungi și m-am ascuns la malul apei.

Cum am zvârlit bucățica de slănină, o rață a înotat iute spre ea și a înghițit-o. Slănina fiind unsuroasă, călători prin rață și ieșind la lumină, fu repede înghițită de altă rață, apoi de alta și așa mai departe…

… până trăsei sfoara la mal, o întăsurai după umeri și pornii spre casă. Tocmai mă gândeam ce grea povară duc, când rațele, desmeticitite, începură să dea din aripi. Ne-am înălțat în văzduh și am călătorit…

… pină ce ne-am oprit deasupra casei mele, unde am aterizat lin pe vatra bucătăriei. Ce a urmat vă închipuiți și dumneavoastră….

Mai periculoasă s-a dovedit a fi călătoria în Turcia. Asediam de multă vreme, fără rezultat, o cetate musulmană, când generaul ne cere informații sigure despre situația inamicului.

Dar straja era puternică, iar meterezele de nepătruns. Atunci, privind cerul brăzdat de ghiulelele și gândindu-mă că-n lume e bine să încerci totul, îmi veni o idee năstrușnică.

M-am apropiat de unul din tunurile noastre care trăgeau spre cetate și, când ghiuleaua porni, am sărit în viteză pe ea și am pornit spre inamic.

Dar in vreme ce priveam din zbor cetatea, perspectiva de a fi prins ca spion și spânzurat mă făcu să sar pe o ghileea turcească și să mă înapoiez în tabăra mai puțin erou decît visasem, dar teafăr.

Vitejia, înțelepciunea, dibăcia, nu m-au salvat, totuși, să fiu făcut prizonier și, apoi, rob al sultanului. Aveam menirea să duc albinele sultanului dimineața la păscut și seara să le înapoiez la stupi.

Într-o seară, doi urși, atrași de miere, au atacat o albină. Am azvârlit cu furie secerea de argint, pe care o primisem o dată cu noua meserie, să eliberez albina.

Dar securea a zburat până în lună. Neavând altă scară, am sădit bob turcesc, care într-o clipă cresc până la cer și mă purta la securea care strălucea.

Dar in timp ce mă minunam privind in jur, s-a făcut ziua, iar soarele dogoritor uscase bobul.

Am împletit atunci o funie pe care am prins-o cu un capăt de lună și am început să cobor pe ea. După ce coboram o bucată, reteza m cu securea partea de sus și o înnădeam în partea de jos.

Coboram ușor, când, aflindu-mă aproape de pământ, la înălțimea norilor, funia s-a rupt. Din groapa pe care am săpat-o căzând, am ieșit cu bine, căci totul în lume e să știi să te descurci.

Tot atît de adevărate ca aventurile povestite pînă acum sunt isprăvile de pe mare, care sunt și mai minunate.

Odată, pe cînd Gibraltarul era asediat, privind spre coasta africană am zărit dușmanul care se pregătea să arunce un proiectil în tabăra noastră. Am ripostat și noi, iar o ghiulea…

… dușmană a ricoseat, retezing capetele a 16 dușmani și 3 catarge ale unor corăbii ancorate în port, și…

… trecu prin acoperișul unui bordei, dreapt în gâtlejul unei sărmane babe care dormea. Numai după ce bărbatul ei lovi baba cu ciocanul în cap, ghileaua se potoli.

Dar eu am dat dovadă de ceva mai multă putere când, vrând să-mi ajut amicii, am pătruns travestit în tabăra dușmană și,…

… într-o noapte, am aruncat în mare peste 300 de tunuri la o depăr-tare de 3 mile, după care am dat foc la toate afetele, căruțele, punin-du-i pe_goană pe dușmani.

Am considerat totdeauna că este bine să privești din cind în cind în jurul tău, de aceea oceanul meu m-a ajutat, în călătoria de explorare a ținuturilor arctice,…

…. să descopăr pe un ghetar doi urși imensi luptîndu-se. După ce am sărit peste prăpastii, am ajuns pe ghetar, unde văzui că urșii se jucau. Vrând să-i împușc pentru blana lor frumoasă,…

… am alunecat, dar un urs m-a prins de haină. Vrlind să scap, i-am tăiat 3 degete de la laba dreaptă și ursul începu să urle. L-am împușcat.

Și acum începe povestea… La răcnetul ursului începu să vină spre mine mii de urși. Îngroziți am jupuit blana ursului și m-am împăturat cu ea.

Crezând că sînt un confrate de-al lor, mi-a fost ușor să-i răpun pe toți cu un cuțit și să-mi însușesc blănurile, pe care le-am transformat în cadouri splendide pentru amici.

Din albumul ținuturilor polare am pătruns cu corabia într-o mare neagră. Gustând-o, am constatat că e vin strășnic și ne-am înveselit. Veselia nu durează, însă, căci ne-au împresurat balenele.

Cea mai mare dintre ele ne-a înghițit. Brusc pieri pentru noi lumina. Ajunși în stomacul peștelui am întâlnit vreo zece mii de oameni stându-se cum să-și dobândească libertatea.

Între timp am descoperit că ne putem salva o dată cu refluxul, mai precis când balena elimina apa pe care o înghițea din când în când. Așa am recâștigat iar lumina și libertatea.

Dar călătoriile și aventurile mele, chiar de nu mă credeți, nu se sfârșesc aici……

sfârșit reeditoare 1970

C.S.C.A-N.I.D. 696-65
