Pescarul cel vesel ecranizare dupa basmul lui AL MITRU
Seara târziu, la malul mării, bătrânii pescari adunați în jurul mesei povestesc…
…că la Agigea… a fost odată un castel din marmură trandafirie, stăpânit de un rege puternic.
Regele avea o fată, pe fermecătoarea Caliope, care era blestemată de Dolojman, zmeul înfricoșător al mării.
Blestemul suna ca domnița să nu dorească decât dansul… și oricine ar danca cu ea să cadă răpus de moarte.
De aceea stătea domnița singuratică și tristă la fereastră privind ore în șir la talazurile mării.
Dar tatăl ei dădu veste în lume că-și dă fiica de nevastă celui ce-ar putea spulbera vraja cumplită.
Și începură să sosească la castel, pe mare și pe uscat, feciori din toate colțurile lumii.
Primul, se apropie o mândrețe de tânăr hotărât să danseze sau să moară pentru ea.
Auzind acestea, regele dădu poruncă muzicanților să cânte.
Incepu fata dansul… și dansară… un ceas… două…
… până ce tânărul se clătină și căzu nemișcat pe podea.
A plâns frumoasa Caliope de durere, de blestemul crud care s-a abătut asupra ei.
Dar peste noapte avu un vis…
Se făcea că dihania mării îi spuse că blestemul ei se va isprăvi dacă va găsi copacul de mărgean al zânelor.
Când se trezi, fata alergă la tatăl ei să-i spună visul.
Și porni regele cu paloșul în mână să înfrunte talazurile, să-și răzbune fiica și să găsească copacul de mărgean.
Dar zmeul Dolojman, rânjind, ceru în schimbul mărgeanului, drept soață, cea dintâi copilă ce-i va ieși în cale când va ajunge la țărm.
Dar la țărm nu era alta decât… fata lui.
Atunci, sfetnicii palatului îl sfătuiră pe rege să trimită în locul Caliopei… o altă fată.
Când Dolojman ieși din valuri, descoperi înșelăciunea și, furios, porni către palat să se răzbune.
Ajuns la palat, tatăl Caliopei ridică paloșul de luptă.
Atunci, Dolojman împrăştie un nor de fum ca ceaţa străvezie deasupra mării.
Împietriră atunci florile, palatul, până și focul… ca într-o poveste.
Dar într-o zi… un pescar vesel vâslea pe mare.
Şi observând un turn… se apropie curios şi începu să urce…
… până la palatul împietrit.
Dar Dolojman, stăpânul mării, îl urmărea pe pescar și, vrând să-l pedepsească, îi propuse să se întreacă în luptă cu el.
Pescarul, om vesel, îl rugă pe zmeu să se întreacă cu el în pozne și să-i aducă un pic de vin să se înveselească.
Intrând zmeul în butoi să scoată vin, pescarul închise repede butoiul și astfel îl obligă pe Dolojoan să spună unde putea fi găsit copacul de mărgean.
Luă butoiul, îl aruncă în valuri, și trezi întreg palatul cu copacul de mărgean al zânelor.
Văzând-o pe frumoasa Caliope, pescarul se îndrăgosti, pe loc, de ea.
Și, cerând-o de soție bătrânului rege…
… se înveseliră toți și nunțiră zile de-a rândul.
Și astăzi parcă zărim în zare o barcă în care se află în dulce legănare fata de rege și pescarul cel vesel.