“Kleider machen Leute” “Haina face pe om”

Imagine cu un text care conține citatele

“Haina face pe Om” Omul face Haina

Imagine colorată reprezentând o figură umană cu un rucsac, traversând un peisaj de dealuri și munți, cu un oraș în depărtare.

Pe drumul care despărțea două orașe, călătorea cândva un croitor sărac. Croitorul, care era foarte priceput din fire, își făurise de unul singur niște straie foarte frumoase, însă toată averea lui se găsea într-o mică bocceluță pe care o ducea în spinare. Omul era atât de obosit de drumul cel lung pe care-l făcuse până atunci, încât abia se mai putea ține pe picioare.

Imagine care ilustrează o scenă de peisaj cu un bărbat îmbrăcat într-o mantie și o trăsură trasă de cai, pe un drum de țară.

Mai merse el ce mai merse și întâlni în cale o trăsură trasă de patru cai. Stăpânul acesteia tocmai se dăduse jos de pe capră ca să adape caii, așa că sărmanul croitor ajunse în dreptul trăsurii.

Ilustrație cu două personaje, unul stând pe un scaun și altul vorbind cu el, în fundal plouă.

Tocmai atunci începu și ploaia, iar sărmanul croitor, care și așa nu mai putea de oboseală, îl rugă pe birjar să-l ia și pe el în trăsură până în orașul cel mai apropiat. Văzându-l bine îmbrăcat pe croitorul nostru, birjarul se gândi că nu poate refuza un om atât de înstărit, așa că îl pofti pe acesta în trăsură, cât se poate de politicos.

Imaginea ilustrează o scenă cu un cal și o căruță pe o stradă, în fața unor clădiri vechi, cu un bărbat în uniformă lângă căruță.

Pe drum, birjarul nostru se gândi că pasagerul său trebuie să fie un om de vază, așa că, odată ajunși în oraș, opri trăsura în fața unuia dintre cele mai luxoase hanuri.

Imagină ilustrativă a unei persoane cu o blană pe umeri, privind către o scenă cu două figuri, una dintre ele purtând o pălărie.

Cum văzu trăsura oprită în fața hanului, slujitorul aflat în fața ușii de la intrare deschise plin de smerenie portița caleștii, pentru ca omul nostru, care trebuia să fie un personaj de vază, să coboare numaidecat.

Imagine ilustrativă cu o scenă din istorie, în care o căruță este deschisă, iar mai mulți oameni interacționează în jur.

Croitorul, văzând atâta politețe ce-i arăta slujitorul și observându-l și pe stăpânul hanului cum se ploconește în fața sa, socoti că a fost luat drept un personaj plin de importanță, așa că își lăsă intenționat bocceluța în trăsură, pentru a nu stârni râsul celor din jur.

Ilustrație în care apar trei personaje într-o încăpere: două dintre ele discută în timp ce unul stă deoparte, lângă o masă cu scaune.

Stăpânul hanului, văzând cât de bine este îmbrăcat omul nostru, nu mai contenea cu ploconelile și îl conduse pe croitor în cea mai bună cameră pe care o avea.

Ilustrație cu un bărbat în costume tradiționale și o femeie îmbrăcată în uniformă de bucătarie, interacționând în bucătărie, cu aburi emanând dintr-o oală.

Hangiul dădu apoi ordin bucătăresei să gătească degrabă, pentru că tocmai le sosise un oaspete de soi.

Ilustrație a unei femei, îmbrăcată ca o bucătăreasă, care ține o tavă cu un tort.

Bucătăreasa pregăti un fel de mâncare și tocmai îl aducea către camera unde fusese poftit croitorul.

Ilustrație cu un bărbat și o femeie într-o bucătărie, bărbatul îmbrăcat elegant gesticulând, iar femeia pregătind pește.

Când hangiul o observă, o mustră pentru că nu se pregătise cum se cuvine pentru un asemenea oaspete de soi, cum aveau ei în acel moment. Îi dădu apoi poruncă bucătăresei să pregătească cele mai gustoase și felurite bucate pentru musafirul nou-venit, care trebuia să fie un bogătaș de seamă, după straiele ce le purta cu atâta eleganță.

O masă cu diverse preparate culinare, incluzând platouri acoperite și un bol cu fructe, ilustrată artistic.

Și numaidecât, bucătăreasa pregăti tot felul de bunătăți, pe care hangiul dorea să le ducă personal musafirului său, spre a fi servite cât mai curând.

Un bărbat mai în vârstă îmbrăcat în haine colorate, care arată cu degetul către un platou cu diverse vase.

Hangiul puse bucatele pe o tipsie foarte dichisită, pe care o folosea numai în ocazii speciale, și porni plin de importanță către camera unde îl aștepta musafirul său.

O ilustrație care prezintă un bărbat și o femeie în bucătărie, bărbatul poartă o vestă colorată și se află în fața femeii care lucrează la o masă.

Hangiul merse apoi la bucătăreasă și îi spuse acesteia să fie pregătită în orice moment pentru a mai găti și alte bucate care ar fi pe placul oaspetelui de vază.

O scenă în care o persoană îmbrăcată într-o haină verde pregătește o farfurie pe o masă, cu un scaun roșu în fundal și o altă persoană observând dintr-o ușă.

Un slujitor de la han tocmai aranja masa unde avea să fie servit musafirul cel nou-venit. Pentru aceasta adusese farfurii din porțelanul cel mai fin, precum și tacâmuri de aur, căci cinstea pe care i-o făcea oaspetele de seamă care hotărâse să tragă la ei la han era una foarte mare. Croitorul spuse apoi că ar avea nevoie la toaleta, iar…

Ilustrare artistică cu două personaje și o ușă etichetată cu cuvântul 'TOILETTE'.

Slujitorul se simți obligat să-i arate numaidecât unde se afla toaleta și să se ploconească în fața musafirului cât se putea de mult.

Imagine a unei femei îmbrăcate într-o mantie neagră, stând lângă o oglindă și un vas, cu o expresie contemplativă.

Intrând în sala de toaletă, croitorul se afla acum, pentru prima oară de când îl întâlnise pe birjar, complet singur. Se gândea că se băgase de bună voie într-o încurcătură din care nu știa cum să iasă, căci nu avea la el niciun ban pentru a plăti masa regească pe care i-o oferise hangiul.

O ilustrație reprezentând doi bărbați, unul îmbrăcat elegant cu un costum viu colorat, stând într-o cameră cu pereți întunecați și feronerie de culoare deschisă, celălalt bărbat intrând în cameră purtând o pălărie.

Intristat, ieși din toaleta, iar pe hol îl întâlni pe însuși hangiul, care nu știa cum să se mai smerească în fața musafirului său, ce-i făcuse deosebita cinste de a-i călca pragul.

O femeie îmbrăcată în negru, purtând o bonetă, mănâncă dintr-un bol de supă la o masă, cu tacâmuri și un pahar de apă aproape.

Croitorul se așeză apoi la masă, căci era foarte înfometat, și se ospătă din bucatele cele gustoase, pe care le ordonase hangiul special pentru el.

Două persoane internează o activitate de gătit, una dintre ele privind atent la un aparat de bucătărie.

Hangiul nu mai contenea să-l servească personal pe croitor cu tot felul de bunătăți ce se aflau pe masă.

O ilustrație colorată a unui bărbat cu păr lung și mustață, satisfăcut, ținând o furculiță cu un aliment pe ea.

Croitorul era tot mai îngândurat de tot ceea ce se petrecea cu el. Era foarte bine să fii luat drept un om de vază, căci fiecare din jur nu mai știa ce să facă pentru a-ți intra în voie, însă croitorul se gândea cum se vor sfârși toate acestea.

Doua personaje intr-o bucatarie, unul imbracat in haine colorate, iar celalalt, o femeie, pregateste mancare intr-o cratita.

Hangiul dădu apoi fuga la bucătărie și îi ordonă bucătăresei să pregătească în continuare tot felul de delicatese pentru oaspetele cu pricina. Îi spuse apoi că e un noroc uriaș faptul că un asemenea personaj le-a trecut pragul hanului lor și că vor avea numai de câștigat dacă îl vor face pe acesta să se simtă bine, rămânând astfel cât mai mult timp la ei în ospeție.

Ilustrație cu doi oameni la o masă, unul dintre ei gesticulând, iar celălalt concentrându-se pe un document.

Hangiul îi mai spuse apoi bucătăresei că ar fi bine să-l servească pe oaspetele cel de seamă cu cel mai bun vin pe care-l aveau în pivniță. Drept urmare, musafirul avea să fie tratat cu cel mai veritabil vin de Bordeaux, servit în paharele din cristalul cel mai fin, pe care le avea hangiul.

Ilustrație cu o întâlnire între mai multe persoane în interiorul unei încăperi, stând la o masă din lemn.

Din vorbă în vorbă, ceilalți clienți care se aflau la hanul cu pricina începură să vorbească despre musafirul cel misterios, care se părea că ar fi un personaj de vază din înalta societate. Iar unul dintre meseni, văzându-l pe croitor, spuse mai apoi celorlalți că putea să jure că acesta e nimeni altul decât Contele Strapinski, unul dintre cei mai bogați și puternici oameni din ținut.

O ilustrație care prezintă o trăsură albastră în interiorul unui edificiu, cu oameni și cai în jur.

Cum auziră una ca asta, oamenii dădură repede de știre în tot orașul că vestitul Conte Strapinski a poposit la han, iar în scurt timp, o grămadă de personaje de vază sosiră acolo.

Ilustrație colorată cu mai mulți bărbați îmbrăcați în costume istorice, reuniți în jurul unei mese, unde se află un carafă și pahare, discutând într-un cadru social.

Croitorul nici nu-și terminase bine masa, iar hanul se umpluse de toți cei care doreau să intre în grațiile Contelui Strapinski. Aceștia îi ofereau croitorului sume de bani și tot felul de servicii, pentru ca, mai târziu, Contele să-și aducă aminte de ei.

Ilustrație cu mai mulți bărbați, dintre care unul, îmbrăcat în haine negre, se uită spre o trăsură galbenă care trece printr-o zonă cu copaci și clădiri.

Apoi, aceste personaje l-au invitat pe Contele Strapinski să le facă cinstea de a-i însoți la un local unde sosea lumea bună de pretutindeni, pentru a juca cărți pe bani.

Ilustrație cu un grup de bărbați la o masă rotundă, jucând cărți și consumând băuturi, atmosfera fiind una de socializare.

Prins în acest joc, în care nici măcar nu apucase să deschidă de câteva ori gura, croitorul merse cu toți oamenii de vază la localul cu pricina și jucă atât de bine, încât se ridică de la masă plin de bani. Acum era, într-adevăr, ceea ce se cheamă un ‘om bogat’.

Ilustrație a unui peisaj cu arbuști și oameni, prezentând o atmosferă calmă într-un parc.

Croitorul – sau, mai bine zis, bogătanul luat drept Contele Strapinski – plecă apoi din localul cu pricina și se întoarse la han, cu gândul să-și plătească toată consumația pe care o făcuse mai devreme, căci acum avea de unde.

Imaginea reprezintă două figuri umane care stau într-o cameră cu un pat ornate și un covor, având un decor simplu și feronerie pe peretele din spate.

Însă, cum ajunse acolo, hangiul se plecă atât de mult în fața lui pentru ca vestitul Conte Strapinski să-i fie oaspete de onoare, încât omul, în vanitatea lui, acceptă pe dată. Hangiul nu mai putea de bucurie și îi puse imediat la dispoziție cea mai frumoasă și spațioasă cameră pe care o avea în tot hanul.

O scenă ilustrată, cu un peisaj de drum și un oraș în fundal, unde un bărbat îmbrăcat în haine de epocă stă pe marginea drumului, iar o trăsură trasă de cai se apropie.

Iar omul nostru, care acum se obișnuise să trăiască în lux, mergea doar cu birja dintr-un loc în altul și vizita numai castelele marilor nobili ai vremii, căci uitase cu totul de unde plecase.

Pictură cu trei persoane, două dintre ele îmbrăcate în stiluri vestimentare clasice și una îmbrăcată într-o rochie albă, într-o cameră cu mobilier elegant.

În cercurile înalte în care se învârtea acum, așa-zisul Conte Strapinski îl cunoscu la un bal pe un vestit baron, care venise însoțit de fiica sa. Fetei îi căzu drag Strapinski, dar acesta se credea deja mult prea important pentru a-și arunca ochii la fiica unui biet baron, întrucât el trecea drept ditamai contele.

O scenă cu sania trasă de cai pe un fundal de iarnă, incluzând diverse sania cu oameni și animale, într-un peisaj alb.

A trecut însă ceva vreme de la întâmplarea aceasta. Așa-zisul Strapinski, nefiind obișnuit cu viața în înalta societate, nu a știut cum să-și gestioneze capitalul câștigat atât de ușor la jocurile de noroc și a scăpătat. S-a aflat mai apoi că Strapinski nu era altceva decât un biet croitor, iar oamenii au făcut mult haz pe seama renghiului pe care îl jucase atâta timp personajul cu pricina. Ba chiar, pilda sa a fost atât de importantă la vremea aceea, încât un teatru ambulant a hotărât să pună în scenă piesa care scotea în evidență viața bietului croitor, ajuns peste noapte bogat, iar apoi cufundat din nou în sărăcie.

Ilustrație care arată o mulțime de oameni și două personaje centrale, fiecare având un mesaj despre relația dintre haine și identitate.

În bâlciul în care se juca piesa cu pricina, se strângea multă lume, căci oamenii erau dornici să învețe câte o pildă din întâmplările unora mai nefericiți decât ei. Piesa era alcătuită destul de simplu, căci un croitor, îmbrăcat precum personajul nostru la începutul poveștii, țesea de zor o haină sărăcăcioasă, pentru a fi pregătit pentru vremea când avea să cadă din nou pe ultima treaptă a societății. În jurul său se învârteau tot felul de personaje deghizate în animale, pentru a sublinia și mai mult vicisitudinile omenești, care îl afundaseră pe așa-zisul Strapinski în mocirla sărăciei. Cum croitorul ajunsese în înalta societate doar printr-un concurs de împrejurări, cu atât mai interesantă părea această melodramă pentru spectatori. Organizatorii doreau să sublinieze și ironia celor întâmplate, căci personajul principal nu se putea hotărî care dintre cele două citate este adevărat: ‘Haina face pe om’ sau ‘Omul face haina’. La una din aceste reprezentații, în public se afla chiar adevăratul croitor, care vedea cu amărăciune cât de batjocorită este în ochii lumii purtarea sa de odinioară.

O ilustrație care prezintă o scenă de grup pe zăpadă, cu persoane îmbrăcate în haine de iarnă, unele cu fețele triste sau preocupate.

După terminarea reprezentației, oamenii din târg l-au recunoscut pe adevăratul croitor și nu-și mai luau ochii de la el, unii privindu-l cu milă, iar alții plini de ironie. S-a nimerit să fie acolo și fiica baronului care îl îndrăgise la vremea aceea pe Contele Strapinski, în vreme ce acesta nici nu o băgase în seamă, considerând-o într-o poziție socială inferioară lui. Femeia a luat-o pe urmele croitorului, dorind să afle ce ajunsese acesta după ce dispăruse din înalta societate și…

O pictură în care se află un om cu o căruță trasă de cai, într-o pădure, pe un teren acoperit de zăpadă, cu un cer întunecat și copaci lufcșându-se în fundal.

…l-a urmărit de departe din trăsură, până ce acesta a ajuns la marginea unei păduri, unde a intrat într-o colibă sărăcăcioasă.

O scenă artistică care prezintă două personaje într-o cameră rustică; unul stă pe un scaun cu capul în mâini, iar altul, îmbrăcat elegant, interacționează cu acesta. Un alt personaj se află în fundal, iar pe masă este o lampă.

Femeia a intrat și ea în colibă, care era a unei țărănci ce se milostivise de sărmanul croitor și-l primise să doarmă acolo, pentru a nu fi nevoit să înghețe de frig în zăpada de afară, căci între timp sosise iarna. Baronesa l-a găsit pe așa-zisul Strapinski deplângându-și soarta cea crâncenă și cufundat în cea mai adâncă mizerie.

Categorized in:

Povesti,