DOCTORUL AUMADOARE – de KORNEI CIUCOVSKI

Doctorul Aumădoare este cel mai bun medic veterinar. Toate animalele bolnave vin la el, iar Doctorul le vindecă numaidecât, fără să le ceară nicio răsplată în schimb. Pe deasupra, doctorul cunoaște limba animalelor, și asta e foarte important în meseria sa.

Într-o zi, a venit la Doctorul Aumădoare, Cumătra Vulpe, pe care o dureau dinții. Doctorul i-a dat o licoare miraculoasă, și durerea a trecut pe dată.

Altă dată, a venit la Doctorul Aumădoare un cățeluș care fusese mușcat de nas. Doctorul l-a pansat cu grijă, iar cățelușul l-a îndrăgit așa de mult pe Aumădoare, încât s-a hotărât să rămână la el.

Doctorul Aumădoare nu are deloc timp să ia o pauză în meseria sa. La el vin necontenit animalele, iar Aumădoare le consultă și le însănătoșește cât ai clipi. Uite, acum tocmai vine iepuroaica.

Iepuroaica este mâhnită foarte, căci băiatul său cel mic a fost mușcat de un copoi de piciorușele din spate și acum nu mai poate să meargă.

Doctorul îi spune iepuroaicei să nu mai fie tristă, căci îl va vindeca pe fiul său numaidecât. O clipă doar, să fie adus iepurașul, și Doctorul va trece la treabă.

Iată că sosește și iepurașul, adus pe o targă de către doi castori-sanitari.

Doctorul îi pune oasele la loc, îi coase piciorușele în locul unde au fost mușcate de copoi, iar iepurașul merge la fel de bine ca înainte.

Drept mulțumire, iepuroaica și iepurașul îi dăruiesc doctorului Aumădoare fel de fel de zarzavaturi – morcovi și pătrunjel.

Nici nu se termină bine întâmplarea asta, că hop, apare și Lupul Poștaș, călare pe calul său. Lupul are o telegramă pentru Doctorul Aumădoare, venită tocmai de la Hipopotam.

Doctorul Aumădoare citește telegrama trimisă de Hipopotam. E ceva urgent, venit tocmai din Africa. Pe telegramă e lăsat și un număr de telefon.

Doctorul Aumădoare pune degrabă mâna pe telefon și-l sună pe Hipopotam în Africa, ca să afle exact despre ce este vorba. Hipopotamul răspunde imediat, bucurându-se că în sfârșit a dat de Doctorul Aumădoare.

Apoi Hipopotamul îi spune Doctorului Aumădoare să ia harta Africii și să fie foarte atent la indicațiile ce le va primi de la el, căci trebuie numaidecât să ajungă acolo, pentru a vindeca animalele bolnave.

Doctorul Aumădoare află de la Hipopotam că trebuia să ajungă de urgență în Africa, pe malurile Fluviului Limpopo. Tocmai acolo se aflau animalele bolnave, care trebuiau vindecate de către Doctorul Aumădoare. „Fac tot posibilul să ajung cât mai repede în Africa”, fură cuvintele doctorului Aumădoare.

După ce a primit toate explicațiile necesare, Doctorul Aumădoare se pregăti de drum. Își lua trusa cu el și o porni în grabă spre Africa. „Limpopo, Limpopo, Limpopo!”, tot zicea el.

Doctorul mergea mereu și, la un moment dat, ajunsese într-un ținut în care venise deja iarna. „Cu siguranță că am rătăcit drumul”, își spuse Aumădoare, „în Africa e cald și soare, iar aici e un ger de înghețat pietrele”.

Doctorul mai făcu câțiva pași și se prăbuși în zăpadă. Era ostenit de drum, iar frigul îl obosea și mai tare. „Ce mai fac acum? Dacă nu mai ajung în Africa la animalele bolnave?”

Cum stătea el acolo în frig, apărură din pădure doi lupi. „Ce faci, doctor Aumădoare, aici în pădure? Dacă o să îngheți de frig? Hai mai bine cu noi”, îi spuseră cei doi lupi.

Și Doctorul încălecă pe un lup, în vreme ce celălalt îi lua trusa medicală și o porni mai departe. „Unde să te ducem, Doctor Aumădoare?”, îl întrebară lupii. „Limpopo, Limpopo, Limpopo!”, răspunse doctorul.

Merseră ei ce merseră, până ce ajunseseră la Marea cea Mare. Lupii se opriră, căci nu mai puteau merge mai departe, iar Doctorul coborî și le mulțumi pentru ajutor. Valuri uriașe se izbeau de țărm,…

…și niciodată nu se vedea vreo corabie, pentru a merge mai departe. „Cum să ajung oare în Africa?”, se gândea Doctorul Aumădoare.

Dintr-o dată, din valurile mării, apăru Balena Uriașă, care îi spuse Doctorului Aumădoare că ea îl va duce mai departe de aici. „Sari pe spinarea mea, doctore Aumădoare, și s-o pornim împreună la drum”.

Doctorul Aumădoare sări pe spinarea balenei și o porni mai departe. „Unde trebuie să ajungem, Doctore Aumădoare?”, îl întrebă balena. „Limpopo, Limpopo, Limpopo!”, răspunse doctorul.

Merseră ei ce merseră, până ce ajunseră la un țărm, pe malul căruia se ridica un munte înalt. Doctorul Aumădoare mulțumi balenei pentru ajutorul său și o porni să suie muntele.

Doctorul Aumădoare urcă muntele acela înalt, până ce ajunse în vârful său. De acolo se vedea totul, căci era aproape de nori. Doar vulturi mai ajungeau la asemenea înălțimi. „Cum să ajung oare mai departe?”, își spuse doctorul.

Dar iată că unul dintre vulturi veni la Doctorul Aumădoare și îi spuse: „Doctore Aumădoare, sari în spatele meu și te voi duce eu mai departe de aici”.

Doctorul Aumădoare sări în spatele vulturului, iar acesta îl întrebă unde trebuie să ajungă. „Limpopo, Limpopo, Limpopo!”, răspunse doctorul.

În vremea asta, în Africa, pe malurile Fluviului Limpopo, nevasta Hipopotamului nu mai putea de tristețe, la gândul că puii ei și ai altor animale erau foarte bolnavi, iar Doctorul Aumădoare nu ajunsese încă.

Iar Hipopotamul stătea și el pe malul oceanului și privea în zare, doar-doar s-o ivi la orizont corabia cu care trebuia să sosească Doctorul Aumădoare. Dar oceanul era pustiu pe toată întinderea lui, iar Hipopotamul izbucni în plâns.

Elefanții și rinocerii erau și ei foarte nerăbdători. „Ce-o fi cu Doctorul Aumădoare de n-a ajuns încă în Africa, pe malurile Fluviului Limpopo?”

Situația era disperată, căci puii de hipopotam erau cu toții cuprinși de dureri de burtă;…

…iar pe puii de struț îi durea gâtul și capul, și mama lor nu știa ce să le mai facă.

Singura nădejde a acestor animale bolnave era Doctorul Aumădoare, însă el întârzia să apară. Dar animalele nu-și pierdeau speranța, căci ele știau că Doctorul fusese anunțat de Hipopotam prin telegramă, iar pe deasupra primise toate explicațiile prin telefon. Iar, mai presus de toate, Doctorul le promisese că vine, iar cuvântul său nu putea fi pus niciodată la îndoială.

În apele Oceanului, Mama Rechin era și ea întristată de moarte.

Pe puii ei îi dureau dinții și numai Doctorul Aumădoare îi putea vindeca – dar el întârzia să apară.

Tocmai atunci, apăru la orizont Doctorul Aumădoare, călare pe spinarea Vulturului. Doctorul văzu animalele adunate pe țărm și le întrebă dacă a ajuns unde trebuie. „Da, ești în Africa”, îi răspunseră animalele în cor.

Animalele nu mai puteau de bucurie, pentru că Doctorul Aumădoare ajunsese în cele din urmă în Africa. „Ura, suntem salvați! A venit Doctorul Aumădoare!”, se auzea de peste tot.

Numaidecât, Doctorul Aumădoare se apucă de treabă. Puii de hipopotam primiră de îndată niște calupuri de ciocolată și li se puse termometrul.

După ce termină cu ei, Doctorul Aumădoare trecu mai departe, la tigri,..

…și la puii de dromader. Fiecare animal trebuia consultat în parte, căci suferea de altă boală decât ceilalți.

Tigrii primiră apoi câte o lingură de miere, căci îi durea stomacul.

Toți puii fură îngrijiți de către Doctorul Aumădoare, care primea și sprijin de la celelalte animale din Africa. Crocodilul îl seconda îndeaproape pe doctor, care trebuia să pună termometre la fiecare dintre bolnavi, pentru a le lua temperatura. Până la urmă, toți puii de animale fură vindecați datorită Doctorului Aumădoare.

Drept mulțumire, animalele începură să cânte în cor:
Doctorul a venit, Limpopo, Limpopo,
Și ne-a însănătoșit, Limpopo, Limpopo,
Ooo, ce mare bucurie, Limpopo, Limpopo,
Să dansăm de veselie, Limpopo, Limpopo.

Toți erau fericiți și adresau mulțumiri doctorului, căci Aumădoare îi vindecase de minune. Puii de rechin, împreună cu mama lor,…

…puii de hipopotam și toate celelalte animale se bucurau nespus și cântau în cinstea Doctorului Aumădoare,…

…un cântec chiar atunci inventat:
De la insula Zanzibar,
Până la Kilimandjar’,
Nilul, pustiu Sahar’,
Limpopo și Kalahar’,
Peste tot s-a auzit,
De-Aumădoare cel vestit!

SFARSITUL SERIEI INTAI